Anghel Stanciu

Vedeþi, aparent, colegii noºtri au dreptate ºi au dreptate pentru cã dânºii sunt de la Comisia pentru industrii ºi servicii ºi ºtiu cã un lucru, un obiect sã realizeazã într-un anumit spaþiu Ñ un ºurub în atelierul respectiv, la strungul cutare, o roatã la atelierul cutare ºi aºa mai departe.

Vedeþi, activitatea aceasta ºtiinþificã este greu de precizat când ºi unde se desfãºoarã, când ºi unde îþi vine ideea, când ºi unde o universitate în asociaþie cu o întreprindere realizeazã un anumit consorþiu. De aceea, deºi am fi de acord sã luãm în discuþie caracterul delimitat, este posibil cã aceastã delimitare sã o înþeleagã cineva ca un þarc cu portar la poartã ºi poate spune: ”Matale eºti purtãtor de idei ºtiinþifice nedeclarate! Nu poþi ieºi din þarc, pentru cã ieºi cu ele!Ò De aceea, cred cã este bine sã ne delimitãm de propunerea distinºilor noºtri colegi, spre a înþelege cã acest parc nu va fi o clãdire într-un þarc cu doi portari, unul la intrare ºi unul la ieºire, ci va fi ceea ce este în accepþiunea termenului, o zonã din subzone sau substructuri, dacã vreþi, care în ansamblul activitãþii formeazã acest parc. Este motivul pentru care ne delimitãm, sã nu spunem cã respingem.

În ceea ce priveºte sintagma ”la nivelul întreprinderilor mici ºi mijlociiÒ, pentru a o accepta ar trebui sã negãm cã obiectul parcurilor ºtiinþifice se adreseazã nu numai acestor categorii de întreprinderi, ci tuturor, indiferent de mãrimea lor, mari sau mici. Deci nu putem spune cã facem cercetare mare pentru înteprinderi mici ºi mijlocii. Ar fi un nonsens.

De aceea, vã rugãm, domnule preºedinte, cu toatã bunãvoinþa pe care comisia a arãtat-o aici, sã acceptaþi împreunã cu noi ca la acest amendament sã spunem nu.