Șerban Nicolae

Vedeți dumneavoastră, atunci când echipele mixte, pe bază de protocoale secrete, stabilesc cine poate și cine nu poate să ajungă în funcții publice, nu mai vorbim de stat de drept, ci vorbim de un stat mafiot, ca să citez pe cineva care a spus: „Ei, na, eu știu despre ce vorbesc.”

Revenind însă la Ordonanța nr. 13, stimați colegi, propunerea care s-a făcut arată încă o dată duplicitatea sau, dacă vreți, ipocrizia politică a unor partide politice. La prima ședință la care am dezbătut Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței nr. 13, Grupul PNL și senatorul USR au făcut propuneri prin care această lege să se transforme într-o lege de respingere a Ordonanței nr. 13. Am solicitat atunci, procedural, să întocmească și amendamentele necesare. Senatorul Dircă, de la USR, a făcut acest lucru și am respectat acest gest. Senatorii PNL însă, care au propus respingerea legii, s-au ferit să întocmească amendamentele necesare, ceea ce mi-a demonstrat încă o dată că unii luptă împotriva corupției doar din gură, doar la nivel declarativ.

Am să vă mai spun ceva în legătură cu speculația că s-ar fi dat legi sau ordonanțe în favoarea unor persoane, pentru că sunt unii care identifică cui s-ar putea aplica aceste legi și ordonanțe. Dar, atunci când se solicită abrogarea lor sau remodificarea lor, nu se face pe aceleași considerente? Dacă unii pot fi acuzați că dau legi ca să scape anumite persoane, n-ar putea ceilalți să fie acuzați că dau legi ca să fie condamnate anumite persoane? Asta nu este nici rațional, nici logic și n-are nicio legătură cu responsabilitatea noastră ca legiuitori. Ar fi trebuit să facem niște texte obiective.

Aud astăzi că unul dintre cei care au participat la elaborarea codurilor, care chiar mi-a confirmat faptul că a luat bani pentru ele, s-a autoînsărcinat – mă rog, este o sarcină – cu modificările la Codul penal și Codul de procedură penală. Dacă va naște același tip de prunc, vom mai avea de lucrat la punerea în acord a legislației cu deciziile Curții Constituționale.

Din păcate, eu vă anunț că nu s-a terminat aici procesul prin care Curtea Constituțională să remarce viciile de constituționalitate ale Codului penal și Codului de procedură penală. De aceea, noi ne-am însușit astăzi soluția pe care au propus-o cei de la PNL și pentru care colegul de la USR a făcut amendamente. Chiar eu însumi am făcut un amendament și am corectat o propunere inițială. Nu consider că este soluția corectă. La final, textul din Codul penal rămâne nemodificat, nu sunt pe deplin de acord nici cu ideea

că s-a dezincriminat tacit – am opinia mea în punctul ăsta de vedere – și vreau să vă spun că e foarte greu să se lucreze sub presiune. Cei care cred că presiunea publică folosește la procesul de legiferare, mai devreme sau mai târziu, vor constata că se înșală, pentru că lucrul acesta, întotdeauna, are două capete.

Eu atrag atenția asupra unor vicii pe care noi le acceptăm de data aceasta, în speranța că nu se mai repetă o asemenea situație. Aș vrea să văd că cineva se apucă pe cont propriu și face o inițiativă legislativă prin care redefinește abuzul în serviciu în acord cu decizia Curții, pentru că, din iunie și până în prezent, în afară de Guvernul Grindeanu, n-am văzut nicio altă propunere concretă. Sunt foarte mulți specialiști, e plin de „păreriști”, care știu foarte bine cum se interpretează decizia Curții Constituționale, cum ar trebui să arate textul, dar, când este vorba să scrie și să semneze o inițiativă legislativă, procedează așa cum au procedat colegii noștri de la Partidul Național Liberal în Comisia juridică: lasă pe alții, ca să poată critica în continuare.