R‡duly R—bert K‡lm‡n

Veniþi dumneavoastrã cu elicopterul, domnule preºedinte, ca preºedinte al Camerei. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Desigur, aºa cum a spus ºi domnul preºedinte Stanciu, toatã lumea, cel puþin când a fost copil, a dorit sã fie pilot; copiii actuali doresc sã fie astronauþi. Aºa cã toþi, într-un fel sau altul, aveam o pãrere despre acest subiect, însã eu aº vrea sã vã reliefez câteva lucruri punctuale legate de aceastã Ordonanþã nr. 15/1999.

Pe de o parte, nu-i aºa, n-au trecut numai 2 ani, au trecut mai bine de 4 ani de când aceastã Ordonanþã nr. 15/1999 a intrat, ºi pânã acum, pânã în martie 2003, au trecut mai bine de 4 ani, deci mai bine de un mandat al unei legislaturi a unei Camere a Deputaþilor. De ce a fost aceastã perioadã îndelungatã? În bunã mãsurã a fost acea întârziere la Senat, care aproape 2 ani a dezbãtut acest proiect de aprobare a ordonanþei, iar au fost alþi 2 ani la noi în Camerã, ceea ce s-a datorat unei decizii eronate, în opinia mea, a Biroului permanent, de a sesiza douã comisii în fond. Era suficient sã se sesizeze doar o singurã comisie, aºa cum bine ºtim din practica, cel puþin de pânã acum, a sesiza douã comisii cu un proiect de lege înseamnã a obliga acele comisii la respectarea unei cutume care încã nu s-a stabilizat foarte bine ºi drept urmare lucrurile se întârzie, sunt tergiversate.

Ce vreau sã vã spun cã noi, cel puþin, în Comisia pentru industrie ºi servicii, am dezbãtut de mai multe ori acest proiect de Lege de aprobare a Ordonanþei Guvernului nr. 15/1999 ºi, dincolo de aspectele care erau nemijlocit legate de legislaþia incidentã în domeniul aviaþiei civile, ne-am lovit de urmãtoarea problemã care, desigur, nu mai era de competenþa noastrã, ci era de competenþa Comisiei pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport. Unde se încadreazã, indiferent de denumirea acesteia, dacã îi spunem academie sau nu, ºcoalã superioarã sau nu, aceastã entitate de învãþãmânt specializat? În sistemul de învãþãmânt. ªi aici a fost marea problemã. Dacã este învãþãmânt postuniversitar sau învãþãmânt superior sau învãþãmânt postliceal etc. Iatã cã, din fericire, colegii noºtri din Comisia pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport au gãsit o soluþie aici, ºi au gãsit o soluþie bunã, inclusiv în ceea ce priveºte problema denumirii. Noi am susþinut de la bun început cã nu este fericit sã se numeascã aceastã entitate de învãþãmânt academie, ºi colegii de la Comisia pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport au propus soluþia ºcolii superioare, ceea ce ni se pare potrivit. Este, nu-i aºa, o zicalã româneascã care spune, ”Graba stricã treabaÒ; aici nu putem sã spunem cã ne-am fi grãbit, ºi cu toate acestea trebuie sã vã spun cã raportul n-a ieºit tocmai perfect. O sã vedeþi în decursul dezbaterii pe articole cã o sã mai fie câteva amendamente de corelare tehnico-legislativã, tocmai spre a se încerca sã se scoatã un text care poate fi susþinut ºi în cursul dezbaterilor în cadrul comisiei de mediere ºi textul final sã fie cel pe care noi o sã îl adoptãm.