Gheorghe Dumitraºcu

Venim la un parastas, dupã ce pomana s-a terminat demult. Fãrã îndoialã, actul este umanitar. În principiu, este umanitar. Era nevoie de el mai înainte. S-a pus în aplicare. Eu ºtiu atmosfera din Constanþa. Eu ºtiu familiile care stau cu ochii înspre largul mãrii, indiferent dacã spre rãsãrit sau spre apus, tot aia ce-a fost rãsãrit, tot aia este ºi spre apus. Eu mã aºtept, aºa cum se aºtepta ºi colegul meu de la Dunãre, ca ºi pe Dunãre sã se întâmple acelaºi lucru, în mare parte, datoritã aceloraºi intervenþii ”umanitareÒ, cu bombardamente ºi cu blocarea Dunãrii. Eu cred cã în toatã perioada de la 1990, dar, nu în ultimul rând, dupã 1996, nu vreau sã scuz deloc perioada 1990Ð1996, vreau doar sã accentuez, cã s-a accentuat în perioada 1996Ð1999. În toatã aceastã perioadã, toatã grija de flotã a fost ca ea sã se vândã pe orice! Niciodatã în istoria României un Guvern n-a fost pus, o putere n-a fost pusã, un regim n-a fost pus pe treabã sã vândã. Totul este pe vânzare. Tocmai de aceea, dacã þara este cumva, ºi la bordul navelor, ºi la bordul avioanelor, dacã o bucãþicã de þarã este aºa, putem spune despre vânzare de þarã. Putem vorbi despre vânzare de þarã. Atunci când se putea interveni, în mãsura posibilului, pentru salvarea unor nuclee vitale, sau sã le spun viabile, ale flotei, cel puþin din aceste douã companii, nu s-a intervenit, se zice cã nu fortuit, ci foarte bine gândit.

## Domnilor,

Eu apreciez ordonanþa aceasta târzie ºi o voi vota, fãrã îndoialã. Pentru cã este deja pusã în practicã ºi ºtiu ce se întâmplã cu marinarii din Constanþa. ªtiu ce se întâmplã ºi cu studenþii care se pregãtesc pentru marinã. ªtiu ce i s-a pregãtit ºi liceului, care a fost desfiinþat, a unui liceu de marinã. ªtiu cã situaþia transportului nostru maritim, a unei þãri cãreia Carol I îi prevedea un viitor fantastic în 1895, când saluta aruncarea podului peste Dunãre, peste Dunãrea noastrã, de cãtre noi înºine ºi acelaºi lucru pe care-l fãcea în 1909, când Portul Constanþa intra în plinãtatea activitãþii sale, acest viitor a fost ºters de un prezent, depre care se zice cã dureazã doar 3 secunde. Ce ciudatã chestie, este un prezent de vreo 3 ani de zile, care dureazã doar 3 secunde, ºi care pregãteºte un viitor care sã intre direct în trecut. Deci, voi vota chestiunea aceasta, doar din motive umanitare. Eu consider cã acþiunea în sine este expresia presiunilor pe care familiile acestor oameni, pe care aceºti oameni, care s-au aflat într-o situaþie tragicã, au fãcut-o asupra Guvernului. Nu e vorba de o direcþie sau alta din Guvern. Nu pot sã acuz un om sau altul din Guvern. Eu acuz Guvernul, în totalitatea lui, ºi Puterea, în totalitatea ei. Aºadar, în aceastã situaþie, desigur cã nu putem respinge o asemenea ordonanþã. Nu se poate respinge, mai ales cã ea a ºi fost realizatã, dar, repet, soluþia legatã de situaþia marinarilor români, nu aceasta este, într-un viitor, cât de cât previzibil, când vom mai avea o bucatã de scândurã sau de fier care sã pluteascã pe mãrile ºi oceanele lumii ºi care sã aibã agãþat, în loc de niºte pantaloni rupþi, sã aibã agãþat drapelul României.