Vasile Filip Soporan

„Viitorul depășește existența noastră?”

Vacanța, pe lângă rosturile știute, îți dă posibilitatea de a duce gândurile spre profunzimea și liniștea necesare bunelor analize, dându-ți posibilitatea ca, în cunoștință de cauză și cu încărcătura specifică adusă de interesul național, să te apleci cu responsabilitate asupra situațiilor pe care le trăiești sau ai dori să le trăiești în România. Personal sunt încărcat de credința și de convingerea că viitorul nostru depășește existența noastră.

Astăzi, când se discută despre posibila reformă a partidelor politice, despre doctrine, despre criză, despre măsuri anticriză, despre descentralizare, despre reforma instituțiilor statului, despre salarizare, despre buget și acoperirea lui, despre taxe, despre numărul și mărimea lor, despre bugetari, despre categoriile existente în cadrul acestora și ierarhizarea lor, despre supraviețuirea firmelor pe timp de criză, despre împrumuturile luate și folosirea acestora, despre restricțiile impuse sau autoimpuse, despre șomaj și lipsa locurilor de muncă, despre integrarea europeană, despre atragerea resurselor financiare, despre inițiativă, despre infrastructură și modernizarea acesteia, precum și despre multe alte probleme importante sau mai puțin importante, consider că este de datoria Parlamentului și, prin urmare, și a parlamentarilor, să genereze o dezbatere națională asupra stării economiei românești în contextul funcționării acesteia, ca parte a economiei Uniunii Europene, abordând și perspectiva fructificării mecanismelor globalizării în interes național.

Fără a avea pretenția posibilității dezvoltării detaliate a unei asemenea teme în acest cadru al declarațiilor politice, consider că este necesar ca în acest moment să ne îndreptăm atenția asupra a două tipuri de analize și de acțiuni, care vizează controlarea timpului prezent în scopul diminuării cât mai substanțiale a efectele crizelor, criza globală și criza de negestionare a dezvoltării și creșterii, care ne aparține, dar și acțiuni care să vizeze termenul mediu și lung pentru asigurarea dezvoltării durabile a României în context european și global. Chiar dacă interesul național este luat în derâdere de unii compatrioți, consider că este necesară o construcție politică importantă și modernă legată de interesul național și de concretizarea acestuia în starea economiei și în puterea acesteia de a ne asigura un viitor durabil, în care creșterea economică și crearea locurilor de muncă să fie vitale pentru creșterea modului și a standardului nostru de viață și de aducerea acestora la nivelul situației medii din Uniunea Europeană.

Această preocupare vine și din faptul că suntem încă generația pentru care sacrificiul pentru un viitor mai bun a fost o axiomă care nu a ținut seama de regimurile politice, fie că ne referim la democrația populară, socialismul multilateral dezvoltat, tranziția spre economia de piață, criza economică globală. Consider, în analiza pe care ar trebui să o facem, că ar trebui să răspundem la întrebarea: Ce capitalism s-a construit în România în ultimii douăzeci de ani? Înainte de a răspunde la această întrebare aș folosi o analiză a profesorului Carl J. Schramm, președinte și director general al Fundației Kauffman, în care se studiază problema diferențelor de creștere economică din diverse țări și perioade. În cadrul acesteia se afirmă că există două surse de creștere: prima constă în suplimentarea cu mai mulți factori de intrare, cu referire la capital și la muncă, a doua este legată de inovație și de schimbarea tehnologică.