**Domnul Nelu Tătaru** – _ministrul sănătății (de la tribună)_ **:**
## Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Vă mulțumesc că v-ați rupt din timpul dumneavoastră să fiu astăzi aici, să vă prezint și o realitate din teren a acestor patru luni în care am putut vedea ce se întâmplă în spitale, în secțiile de terapie intensivă, în secțiile de boli infecțioase, în unitățile de primiri urgențe, nu acasă.
Pentru a prezenta o altă realitate, mi-am permis să aduc și mai multe date și să facem și o comparație cu cei din jurul nostru, unde, nu întâmplător, avem și cea mai importantă diasporă.
În 23 ianuarie se instituia la nivelul Ministerului Sănătății Grupul tehnic de lucru pentru monitorizarea și managementul posibilelor infecții cu coronavirus, în contextul în care epidemia din China avansa și experiența din Asia de Sud-Est impunea acest lucru.
Primul caz apare în România pe 26 februarie. Primul caz confirmat. În Spania erau două cazuri, în Italia erau
323 de cazuri. Urmează un efort maxim pentru tot ce a însemnat sistem medical românesc, Guvern, în lupta cu ceva necunoscut, ceva fără tratament, fără vaccin.
După 14 zile treceam din scenariul 1 în scenariul 2. Noi aveam 25 de cazuri, Spania avea 1.204 cazuri, iar Italia avea 9.172 de cazuri confirmate.
După nu mai mult de patru zile, treceam în scenariul 3, acel scenariu cu peste 101 cazuri. Noi aveam 102 cazuri, Spania avea 4.334 de cazuri, Italia avea 17.760 de cazuri.
La sfârșitul lunii martie intrasem deja în scenariul 4 – peste 2.000 de cazuri. Noi aveam 2.245 de cazuri, Spania avea 85.195 de cazuri, iar Italia avea 101.739 de cazuri.
A urmat gestionarea unor momente – Sărbătorile Pascale, în care în prima zi de Paște noi aveam 8.746 de cazuri, cu 1.892 de cazuri vindecate și 434 de decese.
A doua zi de Paște aveam 8.936 de cazuri confirmate, 2.714 cazuri declarate vindecate și 451 de cazuri decedate. Weekendul de 1 Mai – aveam 12.567 de cazuri confirmate, 4.300 vindecate și 726 de persoane decedate. Atunci a fost, după o perioadă de platou, vârful pandemiei.
Sărbătorile de Rusalii ne găseau cu 20.000 de cazuri confirmate, 14.826 de cazuri vindecate și 1.334 de persoane decedate.
Aceasta a fost realitatea pe care Ministerul Sănătății, eu, personal, o gestionam la acel moment și am avut decizia specialiștilor.
Dar atunci repetam faptul că ce s-a întâmplat în alte țări se poate întâmpla și la noi. Exemplul Italiei, exemplul Spaniei erau foarte concludente.
Au fost momente când gândeam câți suntem și câți vom fi. N-am crezut și nu cred în continuare că poate exista atâta indolență, atâta mișcare neprofesionistă, să spun, în condițiile în care ne-am trezit în urmă cu trei-patru săptămâni și prezentăm o altă realitate.
Mai mult decât atât, un corp medical care este controlat în aceste momente de Curtea de Conturi la ore suplimentare, la gărzi, un avocat al poporului care spune că suntem centre de detenție*, iar personalul medical – torționari.
N-am crezut că vom ajunge în momentul în care, în martie-aprilie, mergând prin țară, cu străzile pustii, doar un personal medical aflat în prima linie, expus, să fie în aceste zile arătat cu degetul.
Nu este mult de când erau eroi în halate albe. Acum sunt eroii care au furat ore suplimentare.
Din acești eroi avem 3.168 de confirmați pozitiv cu COVID și 11 decese.
Suntem într-un moment în care sunt chemat să justific o activitate – două luni și jumătate ca ministru, încă o lună și jumătate ca secretar de stat.
Cred că politicul a intrat prea repede în joc. Cred că medicalul încă nu și-a revenit.
Un sistem sanitar de 30 de ani, dezgolit în această perioadă, nu are nevoie încă o dată să fie tăvălit.
Am văzut în cuprinsul acestei moțiuni că sunt acuzat de minciună.* Este realitatea pe care v-o prezint. Este realitatea pe care au putut s-o vadă puțini, pe care au trăit-o mulți.
Suntem într-o discuție în care acest climat de insecuritate socială riscă să ducă la o recrudescență a tot ce înseamnă transmitere comunitară.*
Acuzăm de corupție un guvern, un ministru, în vreme ce trecutul ne arată cu totul altceva în tot ce a însemnat un minister al sănătății.
În măsura în care am încercat și încerc în continuare să modific ceva în acest minister, apar tot felul de articole pe site-uri obscure în care ori ne apar rude, ori ne apar afaceri, ori ne apar tot felul de lucruri, numai ce s-a realizat în această perioadă nu.
Vorbim de un personal medical – haideți să ne amintim de un personal medical care în februarie-martie-aprilie era debusolat, era dezamăgit, era înfricoșat de o luptă inegală, de lipsa de medicamente, de materiale sanitare, de stocuri zero.
Vorbim de un personal medical care, odată hulit, revine în prima linie, cu o atitudine demnă, demnă de lăudat.
Vorbim de un personal medical care cu resurse minime a făcut față acestei pandemii. Și vă invit să ne uităm în toată Europa.
Guvernul liberal a intervenit atunci cu 350 de milioane de lei, pentru tot ce a însemnat acțiuni prioritare pe terapie intensivă și pe boli infecțioase.
Guvernul liberal a investit 58 de milioane de euro pentru aparatură, sistem de detecție Real Time PCR, sistem automat de pregătire a probelor, ventilatoare de înaltă performanță.*
26 de milioane de lei a fost suma introdusă în urgență pentru programele de testare.
În același timp, s-au făcut achiziții de la Banca Mondială în valoare de 30 de milioane de euro. Au fost contractate 400 de ventilatoare, 400 de monitoare, 400 de kituri pentru injectomate, 400 de paturi speciale de ATI, o parte din ele au venit și acum.
Guvernul liberal a acordat, în valoare de 56 de milioane de euro, stimulente suport COVID pentru lunile aprilie și mai.
Se vorbește că nu s-a testat.
În acest moment, la nivel național s-au efectuat 640.000 de teste, la 350.000 de cetățeni români.
Ministerul Sănătății n-a blocat și nu blochează niciodată nicio testare. Toate testările se fac în baza unor protocoale. Toate testările se fac în baza unor proceduri elaborate de Institutul Național de Sănătate Publică, în colaborare cu Centrul European de Control al Bolilor, și de Organizația Mondială a Sănătății.
După cum ați putut vedea, aceste protocoale au fost modificate pe parcursul pandemiei, în funcție de necesități și de elaborarea anchetelor epidemiologice.
Orice autoritate locală, ca să nu dau un exemplu, poate desfășura o activitate medicală în spitalele din subordine sau într-un spațiu special amenajat.
Am specificat și voi specifica în continuare: cât voi fi ministru al sănătății, nu voi accepta ca o activitate medicală pe care unii o consideră de o importanță minimă să se desfășoare pe spațiul verde*, la firul ierbii sau în spații neautorizate.
S-a discutat foarte mult de spitale pe timpul pandemiei.
Am avut spitale fază I – boli infecțioase, spitale fază II – pneumologie, spitalele-suport și spitalele fază III, cele mai complexe, cele mai bine dotate, cu personal calificat, însemnând spitalele județene, care au fost pentru patologie non-COVID.
Aceste spitale, exceptând situațiile de urgență, în care patologia cronică sau intervențiile cronice au fost restricționate, au putut acorda asistență medicală pentru tot ce însemna patologie acută.
Orice adresabilitate la aceste spitale a fost evaluată de un medic curant, care a realizat dacă este un caz acut care trebuie internat, trebuie temporizat, trebuie reprogramat sau, în cazurile oncologice, se află într-o fereastră terapeutică și pot fi internate și se poate face și intervenție chirurgicală.
Personal... aceste acuze sunt dureroase, în contextul în care, de la vârsta de 14 ani, începând cu liceul sanitar, mai mult de 30 de ani, activitatea mi-am desfășurat-o în slujba pacientului.
Se vorbea foarte mult de managementul spitalelor.
Am repetat și o repet și acum – peste 80% din managementul spitalului nu are ce căuta. Suntem într-un
context în care încercăm să schimbăm ceva. Încercările care au fost s-au lovit de niște bariere.
Am fost acuzat de numiri.
Numirile s-au făcut conform legii. Nu poți să știi acea persoană, în folclorul local, ce are în spatele ei.
Personal, am demis un manager și la o săptămână de la numirea lui, în condițiile în care managementul nu a corespuns.
Se vorbea de coordonarea spitalelor. Da, coordonare, nu subordonare. Nu ordonator de credit, coordonarea activității medicale.
Consider în continuare că o coordonare centralizată ne-a făcut să putem și ieși din această situație de urgență.
Spitalele non-COVID, spitalele fază I, fază II – 226 de unități – sunt cele care au asigurat pe perioada pandemiei și asigură în continuare internarea, tratamentul pacienților infectați cu COVID.
Încă de acum patru săptămâni, când aveam o pantă descendentă, o rată de transmitere de 0,7, am recomandat direcțiilor de sănătate publică evaluarea particulară a fiecărui spital de suport COVID, pentru a putea fi redat patologiei non-COVID, în contextul evoluției epidemiei la nivel local. Se află în continuare această evaluare, fiecare spital de suport COVID solicitând acest lucru.
Am fost acuzat că în continuare arsurile se tratează în străinătate.
Sunt ministru de două luni și jumătate. Să nu călcăm pe un teren minat! Gândiți-vă că suntem la cinci ani aproape de la un episod. Haideți să gândim practic, profesionist și să nu călcăm pe memoria unor oameni!
Din cele patru centre de mari arși, dezvoltate într-un program al Băncii Mondiale din 2015 în 2020, în două luni și jumătate, în ultimul an al acestei perioade, reușim să salvăm și să dăm o hotărâre de guvern pentru spitalul din Timișoara – 52 de milioane de euro.
Orice discuție cu Banca Mondială ne-a arătat că aceste proiecte au fost întârziate. În 2019 nu s-a făcut nicio achiziție prin Banca Mondială.
Repet, sunt ministru de două luni și jumătate.
Să vorbim de Agenția Națională a Medicamentului. Știu ce am găsit. Să nu uităm, până nu de mult acolo era manager sau director un domn care picase examenul la Farmacie, intrase pe locurile studenților străini și a fost exmatriculat pentru absențe.