Ioan Sonea

”Voluntari pentru Infern!Ò

Când pentru o boalã leac nu existã, omul se supune destinului ºi voinþei lui Dumnezeu. Când leacul existã, dar peste mãri ºi þãri, astãzi, când distanþele nu mai conteazã, omul începe o bãtãlie pentru relaþii, aprobãri ºi apeluri la ajutorul public, ºi speranþa clipeºte. ªi se mai întâmplã ºi minuni.

Când leacul existã în vitrinele farmaciilor din oraº sau chiar din comunã, dar zidurile construite din cãrãmizile sãrãciei acumulate îl fac de neatins, în sufletele bãtrânilor, pensionarilor bolnavi, îºi face loc deznãdejdea. Au contribuit o viaþã întreagã la crearea unui fond care dãdea speranþa cã la nevoie vor avea cu ce sã-ºi aline bolile bãtrâneþilor. Oamenii ºi vremurile au capitalizat bãnuþii lor, mulþi, puþini, ºi i-au dat pe mâinile unor indivizi sau instituþii care considerã de cuviinþã sã le gãseascã o altã destinaþie sau care sã caute motivaþii dintre cele mai fanteziste pentru ca rezervele sã nu mai ajungã la cei în necaz. Plãtitorii nu au nici o vinã cã au muncit pe lei ºi cã azi trebuie sã-ºi cumpere sãnãtatea pe euro sau dolari.

Aºa se face cã promisiunile propagandistice privind subvenþionarea medicamentelor pentru anumite categorii de bolnavi, fãcute de Putere, au rãmas doar vorbe pe hârtie. Trebuie sã te îmbolnãveºti ºi sã mergi la medic doar în anumite faze ale lunii, pentru a avea norocul sã primeºti reþeta cu medicamente compensate ºi sã dai de farmacia care sã le elibereze.

Farmaciile, chiar dacã au medicamente, dar se pare cã cele mai multe nu le au, deoarece casele de sãnãtate nu au decontat de multe luni reþetele gratuite ºi compensate ºi, deci, ºi aprovizionarea a avut de suferit, nu mai vând pe credit. Farmaciile nu au semnat contractele cu casele de sãnãtate. Bolnavii pot sã aºtepte.

Desigur cã acei care hotãrãsc când, cine ºi cum trebuie sã se îmbolnãveascã ºi sã le dea bani ºi medicamente, au ºi bani ºi medicamente pentru ei ºi pentru ai lor. Dar se gândesc ei mãcar o clipã la medicii care trebuie sã hotãrascã cui sã dea reþeta ºi cui sã nu o dea, la farmaciºtii care produc sau vând sau, mai degrabã, produc ºi nu vând, pentru cã nu pot fi plãtiþi pentru acest produs? Se gândesc cei ce ºi-au luat drept de viaþã ºi de moarte asupra semenilor, pardon!, inferiorilor lor, cã fac din medici ºi din farmaciºti uneltele crimei lor? Dar cã aceºtia nu doresc acest lucru? Aºa se întâmplã cã aceºti specialiºti ies în stradã o datã cu bolnavii pe care nu-i pot ajuta.

În Bistriþa nu s-au plãtit compensaþiile din octombrie 2002. La un moment dat nici o farmacie nu a mai eliberat medicamente compensate. Azi, acest lucru se face doar printr-o singurã unitate-depozit. Farmaciºtii au ieºit în faþa prefecturii. Totul se rezumã la promisiuni.

Dar, dragi bolnavi bãtrâni pensionari, fiþi înþelegãtori, sacrificaþi-vã! ”Þara are nevoie de bãnuþii voºtri!Ò ”Þara este în rãzboi!Ò ”România este în rãzboi!Ò Sunt titlurile din ziare ºi de la emisiunile TV de pe toate posturile! Deºi Parlamentul nu s-a pronunþat încã, C.N.A. nu se sesizeazã în legãturã cu terorizarea oamenilor cu stafia rãzboiului. Nu ne mirã. România este singura þarã de pe Terra în care copiii, îngeri nevinovaþi, au fost scoºi în stradã din ºcoli sã ovaþioneze, sã cânte ºi sã zburde cã þara lor a fost invitatã sã intre într-un bloc militar.