George Crin Laurențiu Antonescu

Vorbiți, domnule prim-ministru, cu voioșia unui statistician cum am cunoscut amândoi în tinerețile noastre, despre 22 de milioane de români. 22 de milioane de români nu este o cifră din colecția statistică a dumneavoastră sau a comisiilor prezidențiale, 22 de milioane de români înseamnă și cei care ne-au votat pe noi, cei din opoziție, PNL, UDMR. Între cei 22 de milioane de români se numără și confederațiile sindicale ale profesorilor, ale medicilor, ale funcționarilor publici, ale magistraților, ale polițiștilor, care fac parte dintre cei 22 de milioane de români și nu sunt mulțumiți, nu sunt fericiți ca dumneavoastră de această lege.

Aici sunteți 73%. Aici puteți face ce vreți — și evident că asta faceți —, dar România nu este în proporția asta. Și pentru România, care are încă un parlament, merită să vorbim, atât cât putem, în numele ei.

Nu există două Românii, domnule prim-ministru. Există o Românie de a cărei existență sper că sunteți conștient, o Românie în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă — unii ca să protesteze, alții pentru că nu mai au de muncă —, există o Românie cu oameni încă în birouri, care nu mai fac altceva decât să discute cine rămâne, cine pleacă, cine are salariul mai mare, de ce are salariul mai mare, de ce are salariul mai mic, există o țară în care magistrații stau — strâmb sau drept, nu știu, dar nu mai judecă —, există o țară în care armamentul din dotarea găștilor de interlopi se aude mai tare decât armamentul forțelor de ordine, e o țară în care polițiștii nu mai au benzină și e o țară în care, deși dumneavoastră respectați cu strictețe ordinele președintelui, nu mai există ordine pe stradă, în instituții și în mințile oamenilor.

Dumneavoastră credeți, poate, că există și o a doua Românie, România de duminică, România de televizor, România „cașcavelei” lui Băsescu și a nunților gigantice ale lui Geoană.

Poate credeți că România grupurilor de cetățeni care vă ies în cale veseli și care vor să-l atingă pe marele bărbat e cea reală.

## Domnule prim-ministru,

Sunteți, împreună cu Guvernul dumneavoastră, ca un mecanic de locomotivă... beat. Și nu-mi luați în nume de rău — beat de euforie, beat de euforia reformei.