Iulian Urban

Vreau doar să continui ceea ce a spus colegul meu, domnul vicepreședinte al Senatului.

Sincer, mă uit la acest text de lege și nu înțeleg nimic. De ce? Mi se pare că, în condițiile în care am muncit, nu am furat, nu am fost golan, dacă mi-am mai făcut o casă – am avut de unde, pentru că am muncit, nu am câștigat nici la „loz în plic”, nu am făcut nici afaceri cu statul, nu am avut nici neamuri prin fel și fel de autorități ale statului –, acum sunt supraimpozitat.

Statul ia bani de la mine ca să plătească, să-i susțină pe asistații social pe care-i găsim peste tot, în toate orașele din România. Stau de dimineață până seara în fața blocului, muntele de semințe pe care le sparg este mai mare decât ei, iar mie mi se pare că încurajăm nemunca.

Nu vă supărați pe mine, însă, din punctul meu de vedere, faptul că eu muncesc, faptul că eu îmi fac încă o proprietate trebuie să reprezinte un imbold pentru statul român. Din punctul meu de vedere, o măsură corectă de dreapta este să-i protejăm pe cei care muncesc mai mult, care aduc valoare, care cresc produsul acestei țări. Din punctul meu de vedere, vă spun că nu sunt fericit cu o soluție în care eu sunt supraimpozitat, taxat pentru că am muncit mai mult și pentru că am adus niște beneficii acestei țări, urmând ca din banii mei să fie susținuți cei care nu muncesc, cei pe care-i vedem la televizor că spun: „Domne, eu de un an de zile îmi caut un loc de muncă, dar nu găsesc! Acolo nu-mi place, pentru că muncesc prea mult, acolo nu-mi place, pentru că aș fi vrut să fac altceva!”

Dacă nu vom încuraja munca în țara aceasta, nu vom ieși din criză nici peste un milion de ani. Vă mulțumesc.