Vreau să aduc astăzi în atenția dumneavoastră o problemă extrem de gravă, care va avea repercusiuni sociale pe termen lung. Mă refer la fenomenul cunoscut sub numele de bullying, adică fenomenul care apare la nivelul grupurilor de copii și se referă la comportamente variate care umilesc și exclud prin natura lor, sunt repetate sau fac parte dintr-un tipar care se manifestă pentru un timp.
În sistemul de educație din țara noastră a fost înregistrată o creștere cu aproape o treime a situațiilor de bullying sesizate, în anul școlar 2021–2022, prin comparație cu anul școlar anterior (10.971 de situații de bullying constatate, față de 7.715).* În realitate însă, fenomenul este mult mai grav. Analiza recentă a Organizației „Salvați Copiii”, realizată la finalul anului 2022, arată că bullyingul în școală ori în clasă și perpetuarea lui în mediul online afectează emoțional, an de an, sute de mii de elevi. Potrivit aceleiași surse, în România fenomenul de bullying are proporții nemaiîntâlnite – un elev din doi este victima actelor de amenințare, de umilire sau de violență fizică, iar patru copii din cinci asistă la situații de bullying. Tinerii devin victime ale situațiilor de violență fizică și amenințare* sau ale mesajelor umilitoare transmise online (49%), asistă în calitate de martori (82%) sau recunosc că au comis ei înșiși astfel de fapte (27%).
Este extrem de grav faptul că acest fenomen se extinde cu viteză extrem de mare în mediul online.
Consider că Ministerul Educației ar trebui să acorde o atenție sporită acestei probleme*
și cred că ar fi necesară o evaluare complexă a fenomenului care afectează copiii pe termen lung.
Potrivit cercetărilor realizate de „Salvați Copiii”, faptele de bullying se petrec pe fondul interesului precar din partea sistemului de educație în a elabora o strategie și un plan de acțiune de prevenire și combatere a bullyingului și cyberbullyingului, pornind de la reglementările legale în vigoare privind acest fenomen aflat într-un progres îngrijorător, pentru că reglementări avem în acest domeniu, dar, precum în alte cazuri, aplicarea lasă mult de dorit.* În 27 mai 2020, prin Ordinul de ministru nr. 4.343/2020, propunerile societății civile din România privind prevenirea și reducerea fenomenului de bullying în școli au fost incluse în Normele metodologice de aplicare a Legii împotriva violenței psihologice bullying.
Obiectivul acestor dispoziții legale este de a crea un climat sigur și pozitiv în fiecare unitate de învățământ preuniversitar, astfel încât dreptul la educație al elevilor să fie respectat*, prin asigurarea confortului tuturor elevilor. Astfel, în fiecare școală/liceu trebuie înființat un grup de acțiune antibullying, din care vor face parte directorul unității de învățământ, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice
formate în problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor și reprezentanți ai părinților.
Rolul acestui grup este de a preveni, de a identifica și soluționa situații de bullying între elevi, prin acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice. Din discuțiile pe care le-am avut cu cadre didactice din învățământul preuniversitar, vă pot spune că în școlile în care există un astfel de grup de acțiune antibullying și acesta este funcțional se observă o îmbunătățire a climatului educațional, care se traduce într-o mai bună colaborare a cadrelor didactice cu părinții, și în acest fel elevii primesc același mesaj la școală și acasă. Se simt sprijiniți pentru a deveni mai toleranți și se îndreaptă cu mai mare încredere către adulți atunci când întâmpină situații dificile.
Un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, procentul crescând la peste 50% în cazul adolescenților, mergând până la consecințe extrem de grave, și anume tentative de suicid.
Acest semnal de alarmă pe care doresc să îl supun atenției dumneavoastră vine în contextul în care în presă au apărut tot mai multe materiale privind acte inacceptabile de violență produse între elevi în școlile din România. Așa că vă rog să nu permitem ca acest fenomen să determine apariția tragediilor și să luăm măsuri reale după ce răul a fost făcut.
Pentru a-mi susține acest punct de vedere, aș vrea să vă prezint câteva cifre făcute publice de Organizația „Salvați Copiii”:
– 99% dintre elevi sunt familiarizați cu termenul de bullying.
– 82% dintre elevi (peste patru din cinci) au fost martori ai situațiilor de bullying în școala unde învață, 28% dintre respondenți afirmând că au asistat cu frecvență ridicată, des și foarte des, la astfel de situații.
– Aproape trei sferturi dintre elevi, 73%, afirmă ca au asistat la situații de bullying în clasă, 21% afirmând că frecvența acestor situații a fost ridicată.
– În grupul de prieteni, incidența fenomenului pare mai redusă, aproape jumătate dintre elevi, 45%, spunând că au asistat la astfel de situații în grupul de prieteni, în timp ce frecvențele ridicate au fost semnalate de doar unu din 10 copii.
– Rețelele de socializare sunt indicate ca mediu în care copiii asistă frecvent la situații de bullying – 79% dintre ei afirmând că au asistat la astfel de situații, iar 45% declarând că asistă la cyberbullying des sau foarte des.
– Aproape jumătate dintre respondenți, 49%, afirmă că au fost victime ale bullyingului, în timp ce unu din 10 spune că s-a aflat des sau foarte des în astfel de situații.
– Peste un sfert dintre elevi, 27%, admit că s-au aflat în poziția de autor al actelor de bullying, în schimb, proporția celor care admit frecvențe ridicate ale acestui comportament este de doar 2%, rezultate explicabile mai ales prin caracterul dezirabil al întrebării.
– 84% dintre elevi afirmă că în situații de bullying au intervenit activ în sprijinul victimei.
– Puțin peste o treime, 34%, dintre elevi afirmă că s-au aflat în poziția de martor pasiv la situații de bullying.
– Trei sferturi dintre copii, 74%, susțin că discută cu adulții despre situațiile de bullying, iar 22% din ei afirmă că fac acest lucru rar sau foarte rar.
– Peste trei sferturi dintre respondenți, 77%, afirmă că în situații de bullying adultul care intervine este profesorul diriginte. Cu o frecvență mai redusă, 51%, a fost indicat
directorul, urmat de alte cadre didactice, 42%, alți elevi, 35%, profesorul de serviciu, 25%, consilierul școlar, 18%, în timp ce 2% dintre respondenți susțin că nimeni nu intervine în astfel de situații.
Cred că este foarte important ca fiecare dintre noi să ajute la asanarea acestui fenomen extrem de grav și să cerem Ministerului Educației ca prin inspectoratele școlare din țară să găsească soluții mult mai eficiente și să se asigure de aplicabilitatea normelor existente* pentru a combate acest pericol.