Ionel Fleºariu

Vreau sã fac o completare, în sensul cã art. 90 din Legea nr. 215, ºi nu numai art. 90 din aceastã lege, dar avem ºi un articol similar ºi în Statutul funcþionarului public, aprobat acum vreo doi ani de zile prin Legea privind statutul funcþionarului public, se referã la persoanele care au legãturi directe cu personalul care lucreazã în compartimentele de relaþii cu publicul. La fiecare unitate administrativ-teritorialã, la fiecare primãrie, consiliu local, existã un om, acolo unde nu existã un compartiment pentru scrisori, pentru audienþe, de relaþii cu publicul. În sensul acesta am înþeles noi ”relaþii cu publiculÒ ºi cã acolo trebuie sã existe o persoanã care cunoaºte ºi limba minoritãþii respective. Nicidecum secretarul comunei sau al oraºului trebuie sã fie obligat sã cunoascã limba.

Sigur, oricine de la primãrie, ºi primarul, ºi viceprimarul, intrã în contact cu cetãþenii, pentru cã de aceea sunt aleºi acolo, dar nu înseamnã cã ei au atribuþii speciale privitoare la relaþii cu publicul.

În sensul acesta ne-am referit noi.