Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Vreau să vă reamintesc că România era atunci într-o zonă gri, din care parteneriatul strategic cu SUA a avut menirea să o scoată și s-o repună definitiv în concernul națiunilor democratice și libere, pentru ca, apoi, să-și poată permite atingerea celui de al doilea obiectiv strategic: aderarea la Uniunea Europeană, iar meritul incontestabil pentru aceste realizări îi revine președintelui Constantinescu.

Apoi nu trebuie uitați nici cei care astăzi, din fericire, sunt încă printre noi și au avut rolul și contribuția lor în luarea acestor decizii majore pentru prezentul nostru și pentru viitor. Vă aduc aminte: Victor Ciorbea, prim-ministru la acea dată, Petre Roman, președintele Senatului și apoi ministru de externe, Adrian Severin, ministru de externe, Victor Babiuc, ministru al apărării, și fără îndoială această listă nu este completă.

Vreau, de asemenea, să-i aplaudăm împreună pentru deciziile luate atunci pe Președintele României, domnul Ion Iliescu, și pe premierul Adrian Năstase, care, după atacurile abominabile din 11 septembrie 2001, au răspuns chemării partenerului american și România s-a alăturat coaliției multinaționale de luptă împotriva terorismului în teatrul de operațiuni din Afganistan.