Szabó Ödön

Vreau să vă reamintesc, stimați colegi, că au fost atrocități din motive politice.* Foarte mulți tineri, la acea vreme, care au avut convingeri politice, au murit în închisorile comuniste, iar copiii lor au fost copiii acelor deținuți care au fost tratați toată viața lor, la facultate, la locul de muncă, ca niște, între ghilimele� Haideți, să nu folosesc termeni duri, să le spun doar „copii ai deținuților politici”.

Vă reamintesc, stimați colegi, că la Sighet a fost ultimul loc de oprire pentru toată floarea și pentru tot înaltul cler al Bisericii Greco-Catolice și Romano-Catolice. Înalți cardinali au fost bătuți până când au uitat să spună „Tatăl Nostru”.

Cred că trebuie să discutăm despre toate aceste lucruri, despre toți urmașii celor care au suferit din motive etnice, din motive politice, din motive religioase.

Și măcar atât putem să facem – *să le arăm că nu discriminăm, că îi tratăm pe toți cu respectul cuvenit pentru suferința lor.1