Vremea în răcire a făcut ca numărul de pacienți ajunși la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” să ajungă într-o singură gardă la 153.
Unitatea de Primire Urgențe a fost în permanență plină și de multe ori pacienții au ajuns să stea câte doi în pat.
44 dintre aceștia au ajuns în stare gravă, aduși cu ambulanța, reprezentând preponderent patologia cardiacă, respiratorie, neurologică, precum și patologia traumatică, toxică și arsuri.
Peste 50% (86 cazuri) din aceștia au necesitat internare în clinicile de urgențe, iar mai bine de jumătate (52 de cazuri) sunt internați în regim continuu.
25% din cazuri reprezintă patologie traumatică, dar apariția ninsorii a făcut deja primele victime în această dimineață.
Pacienții sunt transportați prin curte pe targă cu umbrela și se uită în continuare la noul spital nefinalizat după două decenii. În tot acest timp, legea privind deschiderea noului Spital de Urgențe și a IOR a fost retrimisă la Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților, fiind nevoie doar de un raport favorabil și de un vot al plenului pentru ca ieșenii să aibă aceste obiective medicale realizate.
*
După umila mea părere de medic de urgență, coplata va însemna decesul UPU și al Ambulanței. Acestea își vor pierde adevărata utilitate pentru care au fost create, devenind policlinică non-stop pentru cei ce se vor eschiva de la noul bir guvernamental.
Reamintesc că decizia „înțeleaptă” a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a limitat consultațiile medicilor de familie la 20 pe zi, iar restul pacienților ce au nevoie de o consultație preferă să solicite ambulanța și să ajungă la UPU în valuri succesive ce realizează o medie de 3 pacienți/oră, 24 din 24/medic.
Închipuiți-vă ce se va-ntâmpla când vor fi obligați să mai și plătească norocul de a se număra printre cei 20 ce au permisiunea de a fi consultați de medicul de familie.
Toți pacienții vor chema ambulanța și se vor îndrepta încolonați spre serviciul de urgențe pentru a scăpa de dijma ministerială.
Orice pacient obligat să plătească fiecare consult al medicului de familie se va întreba firesc care mai este rolul contribuției lunare la asigurările de sănătate.
Poate ar fi mai simplu ca pacienții de pe lista medicului de familie să plătească o sumă fixă pe lună direct medicului de familie, iar acesta să plătească impozit, ca orice societate comercială. Eventual, suma lunară să fie negociată direct de pacient, în funcție de serviciile medicale oferite, având drept clauze suplimentare dispariția plății asigurărilor de sănătate și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Poate chiar și a celor ce ne ocrotesc astfel sănătatea.
*
## „Jaf etnobotanic”
PP de 22 de ani din Podu Iloaiei a fost transportat de urgență de ambulanță la UPU de la Spitalul de Urgențe „Sfântul Ioan” după o tentativă de jaf neobișnuită. Pacientul susține că i s-ar fi dat într-un bar o țigară etnobotanică pentru a i se fura banii. Pacientul cu agitație extremă, disforic, tahicardic, cu tulburări respiratorii a fost preluat rapid în UPU de medicii de urgență, necesitând măsuri de suport respirator și tratament simptomatic. Pacientul a rămas internat la Toxicologie, iar prognosticul rămâne rezervat.
Multiple stupefiante pot fi utilizate într-o conduită criminală, GHB (drogul violului) fiind considerat unul dintre flagelurile secolului. Produsele sunt puse mai frecvent în băuturi, pentru a nu fi detectate, și modifică reactiviatatea sistemului nervos central. Efectele imediate sunt cele asemănătoare unei stări de ebrietate, la care se adaugă euforia, dezinhibarea. Efectele amnezice dispar după câteva ore. Utilizarea etnobotanicelor în scop criminal este și mai îngrijorătoare, fiind multe substanțe neidentificate încă, precum și multe altele ale căror efecte secundare sunt necunoscute medicilor de urgență, astfel încât nu există algoritmi de tratament.
În tot acest timp, autoritățile locale iau doar măsuri palide în ceea ce privește închiderea magazinelor ce vând coșmaruri.
Vă reamintesc că am inițiat două legi ce pun dincolo de lege aceste substanțe. Prima dintre ele nu a fost promulgată încă de președinte, iar a doua zace la Senat.
Ca medic de urgență cred că sănătatea trebuie să nu aibă culoare politică și că aceste legi trebuie să fie adoptate în regim de urgență. *
## „Ministerul Eutanasiei”
## „De ce una și nu două... de ce două și nu trei...”
Era un joc suficient de inocent și de stupid al copiilor din epoca de aur. Vremurile s-au schimbat și copiii de atunci fac bugetul de acum: de ce 10%, și nu 25% din salarii, de ce 25% la sută din salarii, și nu 15% din pensii sau 24% TVA. Și pentru că jocul procentelor i-a înnebunit cu totul, mai nou s-a hotărât... 38%. Adică bugetul sănătății va fi cu 38% mai mic decât anul trecut.
E cazul să ne aducem aminte cum a fost anul trecut pentru sănătate? Cum au crescut arieratele? Cum s-au
produs nenumărate blocaje cu furnizorii și cum programele pentru cancer, SIDA, diabet, tuberculoză și celelalte (care vor rămâne în sfera ministerului cu toată descentralizarea pompieristică practicată) au suferit de subfinanțare perpetuă? Nicio investiție majoră nu a putut fi finalizată de minister în acest an, probabil că la anul vor fi băgate în conservare toate investițiile. Probabil că această cifră de 38% trebuie corelată cu o alta: 10% mai puține internări. Ambele au fost rezultatul gândirii profunde a experților guvernamentali, obținute din calcule și studii aprofundate efectuate pe genunchi (rămâne de aflat pe genunchii cui), dar nu neapărat după rețete proprii, ci după șoapte înfiripate de contabilii FMI.
Domnilor, fiți liniștiți, rezultatele vor apărea mai repede decât sperați. În urma aplicării în teren a celor două magice cifre, în mod sigur bugetul țărișoarei va fi degrevat în foarte scurt timp. Vor fi scoși din plată (salarii, pensii, ajutoare de șomaj, ajutoare sociale, indemnizații de veteran etc.), din cauza decesului, mulți pacienți cu cancer, diabet, tuberculoză, SIDA. Toate UPU vor primi mai puțini bani, ambulanțele nu vor mai avea benzină, șandramalele ce țin loc de spitale ne vor cădea în cap, dar bineînțeles că vina va fi tot a salariaților sistemului care nu înțeleg perioada grea prin care trec guvernanții: banii de la buget sunt mai puțini, dar obligațiile față de sponsori și rubedenii au rămas la fel, ba chiar au mai crescut pe ici pe colo.
Pentru a nu fi considerat necooperant, vin cu o sugestie în întâmpinarea Guvernului: fiți cu ochii pe SUA! Când îl eliberează din închisoare pe Kevorkian, luați-l repede și faceți-l măcar consultant, dacă nu chiar secretar de stat la sănătate.
38%... Ia cineva mai mult?
*
Până la deschiderea noului Spital de Urgențe din Copou, pacienții traumatizați din întreaga Moldovă sunt în stare critică. Operați, sunt plimbați de la sălile de operații prin curte la ATI sau din UPU la CT sau ajung la noi după ce au fost plimbați pe la două sau trei spitale din Iași.
Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” din Iași se află la granița de est a Uniunii Europene – punct determinat strategic – deservind o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori din 7 județe pentru toată zona Moldovei. Principala patologie tratată sunt urgențele traumatice, numărul foarte mare de cazuri – aproximativ 34.000/an – făcând ca serviciile chirurgicale să fie supraaglomerate, spațiile insuficiente, fiind îngreunată desfășurarea activității medicale. Pentru a se evita pe viitor plimbarea pacienților între spitale, se impune finalizarea noului sediu.
Solicităm sprijinul ministrului sănătății, Cseke Attila, care a fost în curtea spitalului de urgențe și a văzut situația în care se zbate spitalul de urgențe, precum și subsecretarului de stat pe medicină de urgență, Arafat, să dea urgent un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern pentru deschiderea noului spital. Suntem convinși că cei doi demnitari nu pot fi indiferenți la sănătatea ieșenilor și că vor răspunde acestei solicitări. Așteptăm, alături de pacienții noștri, într-un spital cu risc seismic ca această problemă să fie rezolvată. Timp de aproape două decenii am auzit în fiecare an că ne vom muta în noul spital și de aceea nu am primit nici măcar un leu
pentru dotările UPU de la Ministerul Sănătății. Am fost nevoiți să supraviețuim cu cei 2% virați de către ieșeni și facem în fiecare zi minuni în condițiile date. Sperăm ca și ministrul apărării să ne ajute în acest demers și să considere sănătatea o problemă de securitate națională. E momentul să acționăm urgent pentru urgențe și îi rugăm pe toți cei cu putere de decizie, de la prim-ministru până la DSP, să ne ajute în acest demers.
## „Teatrul absurdului”
Încet, dar sigur, Parlamentul începe să semene cu o piesă de Eugen Ionesco. Trăiesc clipe de teatru absurd. S-a deschis o luptă la care nu vrea să participe nimeni, noncombat pe toată linia. Pe de o parte, ministrul pleacă fără să-și susțină legea, pe de altă parte, parlamentarii nu votează nici împotriva Legii pensiei, dar nici pentru amendamentele pe care le-au propus. Cine să mai înțeleagă ceva? Și unii și alții spun că fac ceea ce fac pentru binele poporului.
Desigur, poporul nu mai are ce să înțeleagă și nici nu mai vrea un așa bine. Votul este singura armă pe care o are parlamentarul, pe care i-au dat-o cei mulți ce l-au votat. Depunerea armei poate fi interpretată ca un gest de dezertare.
E momentul să se depășească lacrimile de crocodil ce deplâng lucrurile făcute pe deasupra noastră. E timpul ca parlamentarii să-și amintească faptul că „votul e mai puternic decât glonțul”. Sau poate că-și vor aminti de acest lucru alegătorii...
*
## „Condamnați la moarte”
În ultimele două săptămâni s-a generalizat lipsa medicației specifice din Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași, iar dacă până acum puteau exista sincope de 1-2 zile în acordarea tratamentului, acum așteptarea pacienților cu HIV s-a prelungit serios. Centrul Regional HIV/SIDA nu are o soluție, deși a făcut toate demersurile necesare către Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate fără a putea rezolva ceva, mai mult prognozează că până la finalul anului vor lipsi medicamentele pentru Programul Național HIV/SIDA, ceea ce pentru pacienții cu HIV ar însemna o întrerupere de tratament de două luni.
Pe de altă parte, întreruperile de tratament ARV au pentru persoana infectată efecte foarte importante, deseori generând rezistență la unele medicamente și putând permite multiplicarea HIV în organismul infectat.
Situația este gravă și în județul Brăila, unde persoanele infectate sunt sfătuite să facă o pauză de la acest tratament, știindu-se exact consecințele. Sunt persoane cu imunitatea sub 200, nevoite să ajungă în ultimul grad, cu riscul de a muri, și doar atunci se dispune către farmacii să li se administreze ARV-urile.
Situația este foarte gravă deoarece spitalul e singura sursă de medicamente pentru cei cu HIV, aceste tratamente fiind distribuite prin farmaciile cu circuit închis. Pacienții aflați într-o stare deplorabilă nu își primesc tratamentul necesar, motivându-se mereu din partea farmaciilor că nu sunt fonduri. În tot acest timp, la București, pacienții beneficiază
de tratament neîntrerupt, iar din alte județe doar cei înscriși la București nu au probleme cu tratamentul.
Deciziile privind gestionarea fondurilor din sănătate nu suportă amânare în luarea de măsuri pentru virarea în foarte scurt timp a sumelor necesare achiziționării terapiei ARV, astfel încât viața persoanelor infectate să nu fie pusă în pericol.
Fiecare zi irosită înseamnă condamnarea persoanelor seropozitive HIV la moarte.
## „Guvernul nu oferă fericire.”
Căutați fericirea în munca dumneavoastră. Sau poate într-un vechi proverb german ce-și are originea în „Fenomenologia spiritului”: „arbeit macht frei”. Munca te face liber, iar sclavul se eliberează prin muncă, devenind stăpânul naturii și liber de ea. Sloganul a mai fost folosit de propaganda unora prin anii ’30. Plasat cu ironie neagră la intrarea lagărelor de concentrare, crea speranțe deșarte celor ce le treceau porțile.
Aproape că sună cunoscut de prin istoria întunecată „Aveți răbdare, munciți și o să treacă și perioada grea”. Urmează iar „La muncă, tovarăși!”
Cum am putea să-l credem pe acest fiu risipitor al guvernării ce „a cheltuit totul, de s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă”?
Guvernul nu oferă fericirea? Dar Guvernul ăsta nu oferă nimic din ce ar trebui. Nimeni nu dorește fericirea de la guvern. Ei nu oferă nimic, ei iau totul. Noi muncim și ei ne iau totul. Trebuie să simtă și ei o dată foame, umilință, bătaie de joc, sărăcie, frig și tot ceea ce oferă acestui popor.
Specialiștii europeni spun că fericirea crește direct proporțional cu salariul, sănătatea și educația. Dar trebuie să ai un loc de muncă pentru a-ți pune în valoare aptitudinile și în acest loc de muncă să nu fii plătit cu 25% mai puțin, trebuie să ai spitale și medici, trebuie să ai școli și profesori. De aceea suntem printre cei mai nefericiți europeni.
Remarc doar faptul că „guvernul poate trasa linii generale, dar cei interesați să își schimbe viața în bine trebuie să fie cetățenii”. Ei pot doar să traseze linii. Dar noi?
După ce am pus botul la „să trăim bine” urmează oare botișul „muncii fericite” până când munca ne va face liberi? Guvernul nu oferă fericire, dar am fi fericiți dacă ar pleca.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.