Adrian Gurzău

## „WikiLeaks și România oligarhică”

Din documentele WikiLeaks vedem cam ce imagine a lăsat România în urma ei în acești ani, în care noi credeam că lucrăm la construirea unei lumi noi.

Țara noastră este văzută în Occident ca un stat feudal dominat de oligarhi și de baronii locali, cu legături periculoase cu Rusia.

Veți spune că este doar impresia unor americani care au trăit cu spaima în sânge față de ruși și că oligarhii și baronii noștri sunt niște tipi simpatici pe care-i vedem la televizor, îi știe toată lumea și nu merită atâta discuție.

Faptul că noi ne-am obișnuit cu o realitate nu înseamnă că ea este și cea potrivită. Dacă nouă nu ni se mai pare ciudat ca un mogul să influențeze deciziile politice de la televizor, americanilor li se pare chiar periculos.

De la etapa în care noi am diagnosticat plastic situația politică și economică, formulând asta ca un exercițiu lingvistic – vă amintiți că PSD a lansat termenul de baron – referindu-se chiar la baronii lor, apoi președintele pe cel de mogul, media și opinia publică le-au trecut în folclor, iar conotația gravă a fenomenului a trecut în derizoriu.

Baronii au ajuns stâlpii partidelor, iar mogulii sunt puncte de reper ale societății.

Mai grav decât realitatea în sine mi se pare luarea ei în derâdere. Adversarii președintelui Băsescu s-au grăbit ca prin mijloacele de comunicare pe care le au la dispoziție să minimalizeze semnalele trase de președinte.

Dar iată că vine cineva din afară și ne pune oglinda în față.

În alte țări, oglinda WikiLeaks a arătat o dominație instituțională de tip dictatorial, la noi arată pericolul din partea societății, pentru că este structurată oligarhic și în luptă cu statul. Pericolul pentru democrație în România nu vine de la stat, ci din lumea civilă. Pericolul sunt mogulii și instrumentele lor, banii și puterea de comunicare în masă de care dispun.

Ce vedem acum clar? Exact ce refuzam să recunoaștem până acum: că o mână de foști securiști și îmbogățiți peste noapte încearcă să domine statul și să-l jupoaie. Acum vedem asta, obligați de Occident și de imaginea pe care o avem pe plan internațional.

Nu vă pot cere să curățați țara de oligarhi de pe o zi pe alta, dar vă cer să meditați serios la situația în care ne aflăm și acolo unde vedeți că din punct de vedere legislativ s-ar urmări alte interese decât cele ale societății românești, să luați atitudine. Haideți să nu slujim interesele oligarhilor în Parlament, ci să facem legi în beneficiul celor mulți, în favoarea cetățeanului!

„OMV Petrom ia din România profit maxim și dă înapoi dispreț clienților și salariaților săi”

OMV Petrom a decis joi, 24 martie, să închidă definitiv rafinăria Arpechim. Decizia s-a datorat faptului că OMV nu a găsit un cumpărător pentru aceasta și a ținut să-și respecte strategia de maximizare a beneficiilor. Cu alte cuvinte, activitatea de rafinare era prea scumpă și nu aducea destui bani operatorului ei.