Nicolae Georgescu

„Zilele orașului Costești”

Vreau să încep expunerea de astăzi prin a vă spune o poveste. O poveste tristă, dar care a rămas în istorie și a marcat sute de destine.

Se petrecea în urmă cu 87 de ani, în Costești, județul Argeș, într-o zi de vineri, înainte de Sfintele Paști. Atunci, în timpul unei slujbe, biserica de lemn a ars din temelii și a luat, odată cu ea, 116 vieți, adică aproape toți copiii din sat, care au ars de vii, înghesuiți în lăcașul de doar 24 de metri pătrați.

Flăcările au mistuit foarte repede biserica, iar în urma lor au rămas părinții care își plângeau copiii. Dar nu e singura dramă care a marcat zona. La scurt timp după incendiu, Costeștiul s-a confruntat cu un val de sinucideri ale celor care n-au suportat gândul că își pierduseră copiii.

Tragedia din Costești a făcut înconjurul lumii. Și chiar Regina Maria și principele Mihai au venit atunci la înmormântarea celor dispăruți. Câțiva ani mai târziu, pe locul vechii biserici a fost construită o nouă catedrală, care poartă, deloc întâmplător, hramul „Învierea” și Sfânta Filofteia.

Timpul a trecut, iar astăzi puțini își mai amintesc de genocidul care a afectat atâtea familii. Satul de atunci a continuat să existe și s-a transformat, în 1968, în oraș, un oraș vechi, care a fost atestat pentru prima dată tocmai în anul 1535, atunci când numele așezării a apărut în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie.

Dar se spune că urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de romani, din antichitatea timpurie. Acest lucru este atestat, printre altele, și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian și descoperit în anul 1966.

Dar să revenim la prezent. Zilele acestea, orașul Costești sărbătorește 483 de ani de existență. O existență deloc ușoară, în care a fost nevoit să facă față unei situații tragice, care ne amintește de o tragedie din zilele noastre, aceea din Colectiv.

Și totuși, în ciuda acestor întâmplări, Costeștiul încă e în picioare și a devenit casă pentru mai bine de 10 mii de oameni. Iar printre acești oameni mă număr și eu, pentru că orașul Costești este locul în care m-am născut, am copilărit și din care am cele mai frumoase amintiri.

Întâmplarea din 1930 a trecut, dar învățătura ei încă persistă; aceea că, în prezent, trebuie să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem.

Așadar, astăzi mă bucur că pot spune „La mulți ani!” frumosului oraș argeșean!