Elena Hărătău

„Ziua copilului în țara pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”

Marcăm, în acest an, Ziua copilului sub cele mai întunecate auspicii. Acestea sunt războiul, care este chiar lângă noi, și criza economică mondială, care nu ne va ocoli.

Primele victime sunt copiii, pe care îi aniversăm astăzi.

Am văzut cu toții, în ultimele luni, drama copiilor din Ucraina. Statisticile, pe care nu le citez astăzi, vorbesc de sute de mii de copii care au fost forțați să plece în pribegie. Au plecat doar cu mamele, pentru că tații au fost luați la război. Mulți dintre acești copii nevinovați au venit, împreună cu mamele, în țara noastră. I-am ajutat, cu inima deschisă, cu gândul cel bun, am fost alături de suferința lor, i-am protejat cum am știut noi mai bine.

A fost deopotrivă atitudinea conducerii statului român, a organismelor sale centrale și locale, a Bisericii, a organizațiilor nonguvernamentale. Dar, mai presus de asta, a fost voința românilor de a-și ajuta semenii, vecinii, într-un moment de viață și de moarte pentru ei.

Să nu uităm că la fel s-a întâmplat și acum 83 de ani, în septembrie 1939, când Polonia a fost ocupată de Germania lui Hitler, apoi de Uniunea Sovietică a lui Stalin, care – nu-i așa? – nu se simțea în siguranță. Zeci de mii de polonezi au fost atunci ocrotiți de poporul și statul român, reușind astfel să își salveze viețile și minima agoniseală cu care au putut pleca din țara lor.

Revenind în prezent, sunt convinsă că acești copii ucraineni ocrotiți astăzi de noi, care peste 30 de ani vor face parte din generația care va conduce Ucraina, nu vor uita niciodată cum au fost ajutați în România, că au primit adăpost, hrană, jucării și școală.

Le vor aminti asta și mamele lor, care sunt adevărate eroine. Văzându-le cum pleacă în lumea largă cu copiii alături, m-am gândit la generația de eroine românce de după Al Doilea Război Mondial. Așa cum spunea Alexandru Paleologu, undeva, ele au crescut o generație de copii rămași fără tați, aruncați atunci în pușcăriile comuniste. Iar acei copii de atunci, care nu au apucat să se bucure vreodată de Ziua copilului, au transmis mai departe, generațiilor viitoare, valorile fundamentale ale poporului român: credința în Dumnezeu și iubirea de neam, atât de urâte de comuniști.

Trebuie ca astăzi, de Ziua copilului, să ne amintim de zecile și sutele de orfani alungați de război la noi, în România. Cine le poate explica celor pe care, la cea mai fragedă vârstă, viața i-a lovit crunt de două ori că există o Zi a copilului? Zi în care ei ar trebui să se joace și să râdă...