Iulian-Alexandru Muraru

592 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără2 marcheri
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 1 · justificare inferioară
Voce: voce proprie

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Ziua de 10 mai este sărbătoare națională, onorând și recunoscând meritele regalității la fondarea și destinul României!1 2

10 mai este ziua de naștere a Casei Regale a României, instituție care a fost și va fi pentru totdeauna parte a devenirii noastre ca națiune!

Astăzi se împlinesc 155 de ani de când Prințul Carol din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen era proclamat de către Adunarea Constituantă ca Domnitor al României, sub numele de Carol I.

Încă de la urcarea sa pe tron, Carol I s-a pronunțat, în domeniul politicii externe, pentru menținerea și consolidarea statutului internațional de stat autonom, iar în plan intern, pentru modernizarea structurilor economice, politice și militare ale țării.

La 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat, devenind primul rege al României.

Totuși, 10 Mai a fost, după 1990, o controversă și o dată refuzată de neocomuniștii1

În contextul ședinței

2

3

care au controlat pentru mulți ani destinele României.1 2

Cum spunea un jurnalist în anii ’90, „«10 Mai» este un reper – ne amintește ce am fost și ne dezvăluie ce suntem”!

În perioada regimului comunist, ziua de 10 mai a avut parte de celebrări constante în comunitățile românești din Europa, America, Australia etc.

Sărbătoarea a fost un prilej pentru românii din exil de a-și arăta atașamentul față de valorile democratice și față de spiritul unei zile care însemnase în trecut îndeplinirea unor idealuri naționale. În perioada 1866–1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea națională a României, având trei semnificații majore: venirea și încoronarea Principelui Carol I, în 1866, declararea independenței de stat a României, în 1877, și încoronarea ca rege a lui Carol I, în 1881.

Juristul Eleodor Focșeneanu a demonstrat că, tocmai datorită acestor trei semnificații coroborate, comuniștii au insistat ca această dată să fie eliminată complet.

Câștigarea independenței de stat și proclamarea regatului nu puteau fi disociate, astfel încât, în 1948, s-a hotărât ca data de 9 mai să devină ziua „câștigării independenței”, un nonsens juridic de altfel.*

Pentru monarhiști, semnificațiile datei de 10 mai au fost mult mai elaborate și mai pline de înțeles decât cele trei explicații istorice consacrate. Ei au considerat că „Monarhia a conferit României, pe lângă statură europeană, dezvoltare organică, în spiritul tradiției străvechi, fundamentată pe parteneriatul de consens național – Coroană, Biserică, Armată”.

Alexandru Paleologu credea în necesitatea unei sărbători durabile, ancorată în tradițiile populare profunde, iar istoricul Andrei Pippidi a identificat câteva „funcții simbolice” ale zilei de 10 mai.

Acesta a afirmat că fosta sărbătoare națională a României reprezenta, în anii ’90, „o reabilitare a noastră față de noi înșine”, o ipostaziere a legitimității regelui, un fel de „emblemă vie, steag, memorie colectivă, legătură dintre prezent și trecut totodată, și făgăduială de viitor”.

Alte simbolizări ale susținătorilor regalității au identificat în respectiva dată o cristalizare a unui sentiment tradițional de independență și autonomie, o revoltă în formă continuă la adresa autorității nelegitime de orice fel – „Zece mai este programul revoluției permanente românești. Este un gest care trebuie imitat.”* „Neatârnarea nu poate rămâne un simplu act istoric. Ea este o tehnică, o misiune, un ideal. Afirmarea libertății trebuie făcută necontenit.”

„Totul pentru țară. Nimic pentru mine”, a fost crezul după care Regele Carol I a condus România vreme de 48 de ani, având cea mai lungă domnie din istoria țării.

De numele primului rege pe care l-a avut România Mare se leagă câștigarea independenței de stat, adoptarea primei constituții, făurirea statului modern român, dar și construirea Podului Anghel Saligny de la Cernavodă sau construirea primilor kilometri de cale ferată din România.

Să ne ghidăm după acest crez și în activitatea noastră din Parlamentul României!*

voce proprie

Marker

Cadru

Apelul este la identitatea națională și la binele comun, nu la interese de grup restrânse.

„10 mai este sărbătoare națională, onorând și recunoscând meritele regalității la fondarea și destinul României!”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de grupuri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Critica la adresa comuniștilor este istorică și politică, fără a deroga un grup social contemporan.

„data de 9 mai să devină ziua „câștigării independenței”, un nonsens juridic de altfel.”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de cereri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul menționează opoziția istorică fără a angaja cererile lor actuale într-un mod deliberativ.

„10 Mai a fost, după 1990, o controversă și o dată refuzată de neocomuniștii care au controlat pentru mulți ani destinele României.”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de contraargumente· 0

Vocevoce proprieMarkerCadru

Nu există o restructurare sau o combatere a argumentelor opuse, ci doar o etichetare a acestora.

„10 Mai a fost, după 1990, o controversă și o dată refuzată de neocomuniștii”

În context ↑

Calitate deliberativăpolitică constructivă· positional

Vocevoce proprieMarkerCadru

Discursul este o pledoarie pentru o sărbătoare națională, fără a propune o alternativă legislativă concretă.

„Să ne ghidăm după acest crez și în activitatea noastră din Parlamentul României!”

În context ↑