Ion Călin

„Ziua de 9 Mai” Ziua de ieri, 9 Mai, are o triplă semnificație pentru țara noastră.

Astfel, la 9 mai 1877 a avut loc sesiunea solemnă a Adunării Deputaților, care proclama independența de stat a României. Mihail Kogălniceanu declara, în Parlament, că suntem „în stare de rezbel”, că suntem „dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă și, prin urmare, suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.

68 de ani mai târziu, la 9 mai 1945, s-a consemnat victoria asupra fascismului. Ziua Victoriei a căpătat semnificații aparte pentru fiecare dintre noi, deoarece marchează capitularea Germaniei naziste în fața Națiunilor Unite. La această dată, Germania hitleristă, declanșatorul celui de Al Doilea Război Mondial, a fost învinsă de către puterile aliate.

După terminarea războiului, într-un moment complicat din primăvara anului 1950, și anume începerea Războiului Rece, lui Robert Schuman, pe atunci ministrul afacerilor externe al Franței, îi este încredințată de către omologii săi din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii o misiune foarte importantă: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în conceptul european. Astfel, la 18 aprilie 1951, șase țări (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda) au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunitățile europene, Comunitatea Economică

a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Ulterior, în 1957, prin Tratatul de la Roma, a fost înființată Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi, și așa data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano în 1985.

Deci ziua de 9 Mai reprezintă pentru poporul român: Ziua Independenței, Ziua victoriei asupra fascismului și Ziua Europei, ducându-ne cu gândul la trei valori primordiale: independență, libertate și democrație.

Pentru aceste valori s-au jertfit eroii Războiului de Independență, ai celui de Al Doilea Război Mondial, pentru ca noi și generațiile viitoare să ne bucurăm de pace. Victoria a fost obținută cu mari jertfe omenești și materiale. Curajul și devotamentul cu care românii au luptat în război a făcut ca aceștia să primească cuvinte de laudă atât din partea presei românești, cât și din partea presei străine. Mai mult decât atât, personalități europene, de la diplomați la oameni politici, până la ofițeri au apreciat în repetate rânduri efortul soldaților români.

Mă mândresc când mă gândesc la marii bărbați de stat din trecut, făuritori ai României, atât de mulți și de înțelepți, încât nu știi de unde să începi. Cu rușine remarc că începutul anului 2011 a însemnat pentru Armata României din rezervă o mare dezonoare, un atac brutal la demnitatea ei, atac în urma căruia mai mulți ofițeri și subofițeri „au ieșit din sistem pe cale naturală”, ca să-l cităm pe prim-ministrul Emil Boc, oameni suferinzi care nu au putut să treacă peste groaznicul șoc provocat tocmai de cel care trebuia să le poarte de grijă. Pensionarilor, foști militari, le-a fost redusă pensia, dar le-au rămas... „obligațiile militare”.