Ion Călin

„Ziua drapelului național”

La data de 20 mai 1998, prin aprobarea Legii nr. 96, ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua drapelului național.

Recunoașterea Zilei drapelului național începe odată cu anul 1834, când țările române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării și când domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”. În timpul Revoluției de la 1848, tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei Revoluției burghezodemocratice (1848–1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea Decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca

simbol al luptei lor, având inscripționată lozinca „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumirea de „stindard al libertății”.

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua drapelului național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor, iar cele trei culori, împărțite în mod egal, ceea ce reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect. Pe lângă țara noastră, au mai existat alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.

Ne-am obișnuit să vedem un drapel arborat la fiecare colț de stradă, la intrarea în instituții sau arborat în orașe la sărbătorile naționale, însă, din păcate, drapelul național reușește rareori să mai adune românii sub proiecte naționale. Este încă o dovadă că am uitat valorile naționale, că ne depărtăm de cele umane.

Mândria de a fi român o regăsim astăzi în fiecare moment în care drapelul național este ridicat cu onor, fie că vorbim de festivități obișnuite, de celebrarea unor victorii ale românilor sau de comemorarea unor eroi, pentru că drapelul se distinge prin semnificație, profunzime și încărcătură spirituală.

De aceea am dorit să marchez această zi în care se sărbătorește unul dintre simbolurile naționale care le-au insuflat românilor dragoste de țară, dorința de unitate și independență. Noi, generațiile de azi, să fim demni păstrători ai valorilor și promotori ai intereselor românești!