Angel Tîlvăr

„Ziua internațională a copiilor străzii”

Să ne îndreptăm atenția mai mult decât pentru o zi spre copiii fără vise, fără viitor, fără copilărie!

În fiecare an pe 21 martie în toată lumea se sărbătorește Ziua internațională a copiilor străzii.

Această zi a fost stabilită în 1998, prin rezoluție a Forumului Internațional „Prietenii copiilor străzii”, desfășurat la Varșovia.

Din păcate, o singură zi pe an nu le poate schimba destinul. O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată cel mult o invitație la reflecție, pentru a readuce, an de an, în conștiința noastră responsabilitatea fiecărei națiuni și a fiecăruia dintre noi de a-i ajuta și de a-i proteja.

În spatele sintagmei „copiii străzii” se află ființe cu traume, sentimente, speranțe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor,

ființe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar și de acceptarea și dragostea semenilor lor.

Cine sunt copiii străzii, de unde provin ei? Ei provin din familii destrămate în urma plecării părinților la muncă în străinătate, victime ale exploatării, ale abuzului, ale violenței în familie. Probabil că cea mai importantă cauză este însă sărăcia, care s-a accentuat simțitor în rândul populației, pe fondul creșterii inflației, a diminuării puterii de cumpărare, a creșterii numărului șomerilor, toate acestea având un impact maxim asupra familiilor nevoiașe, cu mulți copii. Copiii străzii sunt copii care fie trăiesc permanent în stradă, copii care muncesc în stradă și care se întorc de regulă zilnic în familiile lor, copii care trăiesc cu părinții în stradă. Există familii care, pentru a supraviețui, își trimit copiii la cerșit sau chiar mamele cerșesc la semafoare purtându-și copiii în brațe. Copiii străzii nu beneficiază de cele mai elementare drepturi: dreptul la supraviețuire și la dezvoltare, dreptul la protecție din partea părinților și a societății, dreptul la educație și la instruire, dreptul de a se bucura de securitate socială, dreptul la protecție împotriva violenței, împotriva abuzului și împotriva agresiunii și exploatării sociale.

Însă noi nu trebuie să privim cu indiferență la modul în care acești copii vor deveni adulții de mâine fără a-și cunoaște și a-și cere drepturile, cu atât mai mult să le protejeze pe ale altora. Viitorul aparține copiilor și ne datorăm nouă să îi acceptăm și pe aceștia, crescuți în medii neprielnice, ca parte a comunității. Trebuie să avem grijă de ei și să cultivăm acele minți. Trebuie să le dăm o mână de ajutor și să îi facem capabili să lupte pentru ei înșiși.

Fenomenul „copiii străzii” este răspândit în întreaga lume, atât în țările sărace, cât și în țările dezvoltate.

În România, fenomenul „copiii străzii” a fost favorizat de politica demografică purtată de Guvernul României de dinainte de 1989. Faptul că avortul și contracepția au fost interzise a generat o serie de copii nedoriți. Acești copii s-au născut în familii în care exista deja un risc ridicat de abuz sau de abandon.