Claudia Boghicevici

„Ziua internațională a copiilor străzii”

Vin în fața dumneavoastră pentru a vă spune că data de 21 martie este dedicată, pe plan mondial, copiilor străzii. Este o zi a copiilor care trăiesc pe stradă, prin care se face apel la reflecție, la autocontrol, cel puțin al limbajului, prin care se promovează capacitatea de înțelegere umană că, dincolo de etichete („aurolac”, „boschetar”), acești copii sunt ființe cu traume, sentimente, speranțe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor, ființe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar și de acceptarea și dragostea semenilor lor.

Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conștiința comunității internaționale, responsabilitatea fiecărei națiuni și a fiecăruia dintre noi de a respecta și promova drepturile fundamentale ale copiilor și, mai ales, ale copiilor străzii.

Înainte de 1989, existența copiilor fără adăpost era total negată. Este adevărat că numărul copiilor străzii era mult mai mic decât în prezent. Putem vorbi doar de copiii care părăseau mediul familial, fără însă ca ei să fi putut da naștere la grupuri pentru care strada să le fi fost mediu permanent de viață.

În România, legislația care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată și modificată ulterior. În prezent, protecția copiilor aflați în dificultate este reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Îndemnul meu este de a începe să alcătuim un lanț în care fiecare verigă să însemne o acțiune concretă îndreptată spre acești copii. Doar așa vom putea schimba o realitate care ne stigmatizează, care ne etichetează drept țara cu boschetari, țara cu aurolaci. Standardele europene spre care tindem cer o societate românească cu un sistem al protecției sociale solid, fluent, funcțional. Doresc ca ziua de 21 martie să nu însemne doar un moment de bifare a unui eveniment, ci punctul de plecare spre o societate fără persoane marginalizate.