Tamara Dorina Ciofu

„Ziua mondială a farmacistului”

Începând cu anul 2000, la inițiativa Federației Internaționale a Farmaceuticelor, la data de 25 septembrie în întreaga lume se sărbătorește Ziua internațională a farmacistului.

Obiectivul principal al celebrării acestei zile este conștientizarea utilizării adecvate a medicamentelor, conștientizarea măsurilor preventive împotriva bolilor și dezvoltarea generală a sistemului de sănătate.

Farmacistul este unu dintre cei trei piloni principali ai sistemului sanitar, alături de medic și de asistentul medical.

Rolul farmacistului este deosebit de important în ceea ce privește consilierea pacientului în afecțiuni ușoare, care nu necesită consult medical, cu privire la modul de administrare a medicației recomandată de medic, de avertizare asupra reacțiilor adverse care pot apărea, precum și de îndrumare către o unitate sanitară, atunci când gravitatea situației o impune.

Totodată, consider că farmacistul, în special în țara noastră, trebuie să se implice din ce în ce mai mult în educarea populației cu privire la riscurile pe care le presupune automedicația, precum și asupra modului în care trebuie adaptat tratamentul prescris de medic. În acest sens, farmacistul trebuie să explice foarte clar și într-un limbaj cât mai accesibil pacientului că un anumit tratament propus de un medic specialist este destinat numai acestuia și doar în situația respectivă, și nu trebuie administrat în alte condiții, chiar dacă simptomele pot fi asemănătoare, întrucât pot avea efect nociv asupra altei persoane. Studiile făcute la nivel european arată că unu din șapte părinți își tratează singur copilul, iar o femeie din patru își alege singură tratamentul după ce a căutat pe internet interpretarea analizelor sau a simptomelor. În România mai mult de jumătate din populație a luat măcar o dată antibiotic fără a avea recomandare medicală.

Pericolele automedicației sunt foarte mari, mai ales în cazul bolnavilor care suferă de afecțiuni cronice. În acest sens, pot să apară o serie de efecte adverse, dacă se realizează o diagnosticarea greșită, dacă se face abuz de antibiotice sau dacă se utilizează doze inexacte și se amestecă medicamentele. De aceea, în opinia mea, se impune desfășurarea unei campanii la nivel național în mediul rural și urban pentru atenționarea populației cu privire la pericolul automedicației.

În calitate de medic pediatru, consider că obiectivul principal al unei astfel de acțiuni trebuie să fie creșterea nivelului de conștientizare a riscului automedicației pentru părinții care iau această decizie în numele copiilor lor și educarea acestora cu privire la necesitatea consultării unui medic înainte de a administra minorului medicamente.