Bogdan-Alin Stoica

## „Ziua Națională a Albaniei”

Sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie reprezintă o perioadă de mare bucurie pentru comunitatea albaneză din România.

Mai întâi, la 28 noiembrie, albanezii de pretutindeni serbează ziua națională, în amintirea gloriosului moment petrecut în anul 1912, atunci când, la Vlora, în sudul Albaniei, Ismail Qemali a înălțat steagul vulturului cu două capete și a proclamat independența Albaniei față de Imperiul Otoman. Peste numai câteva zile, la 1 decembrie, comunitatea albaneză sărbătorește alături de poporul român Marea Unire, Ziua Națională a României.

Un stat propriu, independent și orientat înspre Europa – acesta a fost visul de secole al poporului albanez, încă din perioada de dinainte de ocupația otomană. Cu atât mai mult, trecând prin veacuri de opresiune și prigoană, albanezii și-au stabilit drept principal obiectiv desprinderea de Imperiul Otoman și au început să lucreze asiduu, în plan politic, militar și cultural, pentru atingerea acestui deziderat. Pe pământul românesc au activat unii dintre cei mai importanți lideri ai

mișcării naționale albaneze, găsind aici terenul propice pentru cultivarea ideilor naționale, pentru promovarea limbii albaneze și a identității de neam.

În anul 1912, cu câteva săptămâni înainte de proclamarea independenței, fruntașul mișcării naționale albaneze, Ismail Qemali, a ajuns la Constanța, și mai apoi la București, pentru a se sfătui cu membrii puternicei colonii albaneze din România. A găsit aici sprijin nu doar din partea conaționalilor, ci și a autorităților române, iar ministrul Tache Ionescu i-a oferit resursele necesare pentru cel dintâi buget al Albaniei independente.*

După momentul de la 28 noiembrie, România a continuat să sprijine Albania, a recunoscut tânărul stat și a promovat cauza albaneză. Nicolae Iorga, marele savant român, o personalitate recunoscută și apreciată la nivel mondial, a fost autorul unei prime lucrări de istorie a poporului albanez, scrisă în limba franceză, pe care patrioții albanezi au folosit-o înaintea marilor puteri, ca argument pentru independența și statalitatea națiunii albaneze.