George Ionescu

„Ziua petrolistului”

Ziua de 8 septembrie are o semnificație deosebită pentru petroliști și pentru familiile lor: este „Ziua petrolistului”.

Sărbătorită, din 1990, la inițiativa Federației Sindicatelor Libere și Independente PETROM, Ziua petrolistului se desfășoară sub patronajul Sfintei Maria, aleasă drept protectoare a petroliștilor.

Această zi este dedicată personalului din industria petrolului, celor care lucrează în foraj, extracție, prelucrarea și cercetarea petrolului.

Anul 1857 a însemnat pentru România trei premiere mondiale. Prima a fost aceea a deschiderii, la Ploiești, de către frații Mehedințeanu a primei rafinării de petrol de tip industrial. Cea de a doua a fost aceea că Bucureștiul devenea primul oraș din lume care a avut parte de lumina produsă de petrolul lampant: 1.000 de lămpi cu gaz au iluminat străzile Capitalei. Iar cea de a treia a fost aceea că România apare în statisticile internaționale cu o producție de țiței oficial înregistrată de 275 de tone (fapt certificat în ediția

din 1939 a publicației „The Science of Petroleum Encyclopedic English Book”).

În ceea ce privește iluminatul public, Bucureștiului i-a urmat în anul 1858 Iașiul și în 1859 Craiova. Iluminarea străzilor Ploieștiului cu petrol lampant a început la 1 ianuarie 1860, cu 75 de lămpi și 250 de felinare, „contracciul eclerajului” fiind atribuit lui Marin Mehedințeanu. În anul 1881, numărul lămpilor ajungea la 1.173 de bucǎți, așezate „în așa-zisul centru al orașului și pe bulevarde”.

Producția de țiței a țării, de 275 de tone din anul 1875, a fost obținută în 18 localități din județele Prahova, Dâmbovița, Buzău și Bacău. Ea a început să crească rapid, ajungând la peste 3.000 de tone în 1862, an în care funcționau 58 de unități de distilare a țițeiului. Deși județele Buzău și Dâmbovița produc mai mult decât Prahova, Ploieștiul rămâne centrul economic al noii lumi. În 1894, România a ajuns la 87 de rafinării, dintre care 45 erau situate în Prahova. Cea mai mare capacitate de prelucrare o avea rafinăria MilitariIlfov, de lângă București, aprovizionată cu materie primă din Prahova și Buzău.

Dezvoltarea industriei petroliere a necesitat înființarea unor instituții de profil: în 1904, la Câmpina, a fost fondată una dintre puținele școli pentru maiștri de foraj și de rafinărie, iar în anul 1908 au fost înființate la Ploiești Atelierele Concordia pentru repararea și fabricarea de utilaje petroliere, care au devenit un exportator redutabil de echipamente petroliere. În perioada 1950–1957 au fost înființate diverse institute de cercetare și proiectare pentru prospectarea, forajul, extracția, transportul și prelucrarea petrolului și a gazelor, dar și a echipamentelor respective. Cea mai bună dovadă în acest sens este „Institutul de Petrol și Gaze” înființat în 1948 la București, care și-a continuat activitatea în municipiul Ploiești.

Pentru că industria petrolieră este una importantă în România și cu o tradiție îndelungată, odată cu sărbătorirea centenarului industriei petroliere, s-a luat hotărârea construirii la Ploiești a unui muzeu dedicat petrolului. Drept urmare, muzeul a fost înființat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.341 din 16 septembrie 1959, fiind inaugurat la 8 octombrie 1961. Muzeul Național al Petrolului din Ploiești este unul dintre puținele de acest fel din lume și ilustrează industria petrolieră românească, știința și tehnica petrolieră, precum și contribuția acestei ramuri industriale la procesul economic și social al țării. Cei care vizitează Muzeul Național al Petrolului pornesc într-o interesantă incursiune în tot ceea ce privește industria petrolieră: documentație tehnică de profil, machete și fotografii, utilaje-exponate în care sunt etalate diverse utilaje folosite în industria petrolieră, unelte și aparatură folosite în foraj-extracție și în industria de prelucrare a petrolului, dar și multe alte lucruri legate de domeniul petrolier. Instituția face parte din Rețeaua Națională a Muzeelor din România, afiliată la NEMO (Rețeaua Muzeelor Europene) și, alături de muzee de profil din Germania, Austria, Norvegia, Suedia, Ungaria și Polonia, aparține rețelei muzeelor petroliere europene.