Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 10 mai 2016 · monitorul.ai

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație din partea senatorului de Iași Ionel Agrigoroaei. Titlul declarației – „Ajutoare de stat pentru antreprenorii români care fac investiții de un milion de euro”.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

„În ultimii doi ani eu am angajat 30 de oameni, am plătit taxe și impozite la stat. Ce a făcut statul pentru mine?” Este întrebarea adresată de un antreprenor român cu afaceri în prelucrări metalice. Anul trecut a avut o cifră de afaceri de 6,6 milioane de lei, asigurând 45 de locuri de muncă. În primele trei luni ale anului 2016 a avut afaceri de 3 milioane de lei. O afacere care prosperă. Însă cu ce efort și în ce condiții?

Antreprenorii români își dezvoltă afacerile, asigură locuri de muncă, suportă o mare parte din bugetul național, prin dările plătite pe o piață în care concurența neloială este susținută și întreținută de către statul român. Și mă refer aici, în primul rând, la discriminarea făcută prin acordarea ajutoarelor de stat, de statul român, investitorilor care nu creează locuri de muncă în România. Mă mai refer și la multinaționalele care primesc cu dedicație ajutoare de la stat.

E adevărat că facilitățile fiscale sunt valabile atât pentru companiile românești, cât și pentru cele străine. Dar câți din antreprenorii români pot face investiții de peste 10 milioane de euro pentru a putea beneficia de aceste ajutoare? E o luptă nedreaptă și inegală cu concernele mondiale, pentru care 10 milioane de euro nu reprezintă o sumă foarte mare.

Și știm foarte bine ce se întâmplă în cele mai multe cazuri: vin, fac investiția minimă, cu minimum de angajați, beneficiază de ajutoarele de la stat, iar profitul îl duc în străinătate sau în offshore-uri. De cealaltă parte, antreprenorul român este hăituit de Fisc, nu își permite să concureze nici la salarii, nici la investiții cu multinaționalele. Asta în condițiile în care companiile românești au 2,4 milioane de angajați, în timp ce multinaționalele abia depășesc un milion.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

Antreprenorii români au nevoie de ajutorul statului. De aceea, este absolut necesar să stabilim prin lege ca ajutoarele de stat și facilitățile fiscale să se acorde tuturor companiilor autohtone care fac investiții de peste un milion de euro. În acest fel vom putea susține real economia locală.

Rezultatele se vor vedea imediat, în crearea de noi locuri de muncă și în creșterea încasărilor la bugetul de stat. Este o măsură dreaptă și corectă, ce poate fi luată imediat și care va atenua inegalitatea dintre multinaționale și antreprenorii români autohtoni.

Domnule președinte, o să vă cer acordul încă o intervenție să am.

Ionel Agrigoroaei

#10560

Vă mulțumesc mult.

Tot din partea senatorului de Iași Ionel Agrigoroaei, adresându-mă domnului ministru Nicolae Pîslaru – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Titlul interpelării – „Drama copiilor cu părinți plecați peste hotare”.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Numai în județul Iași sunt peste 4.000 de copii care nu au unul sau ambii părinți plecați..., care au ambii părinți plecați la muncă peste hotare. La nivelul întregii Românii numărul depășește 200.000.

Despărțirea de unul sau, mai grav, de ambii părinți are un impact emoțional puternic asupra copiilor, cu efecte negative atât în privința performanțelor școlare, cât și asupra dezvoltării normale a acelui copil. Copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate au un sentiment de abandon, de depresie, de îngrijorare. S-au observat la ei o capacitate deficitară de concentrare, o scădere a rezultatelor școlare și chiar un comportament agresiv. Dacă nu primesc sprijin de specialitate, există riscul să adere la grupuri predelincvente. Tocmai de aceea este nevoie ca acești copii să primească sprijin și consiliere psihologică.

Teoretic, ar trebui să fie monitorizați săptămânal de asistenții sociali și să beneficieze periodic de consiliere psihologică. Numai că acest lucru este departe de a se întâmpla, din lipsă de personal. În cele mai multe localități nu există decât un asistent social, în a cărui sarcină sunt mai multe lucruri. Este evident că o singură persoană nu are cum să acopere toate problemele lor.

## Domnule ministru,

Avem nevoie, în primul rând, de o imagine reală a acestui fenomen. Datele statistice nu sunt exacte, iar un raport cu privire la numărul real de cazuri de copii ce au părinții plecați la muncă în străinătate poate sta la baza elaborării unui plan concret de intervenții. În plus, trebuie suplimentat, de urgență, cu personal în domeniul asistenței sociale și psihologiei, pentru a evita un dezastru ce deja se prefigurează la nivel național.

Vă mulțumesc.

Florian Dorel Bodog

#13053

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ziua Europei, prilej de mândrie națională”.

Stimați colegi,

În fiecare an, data de 9 mai are o semnificație deosebită: este sărbătoarea Europei și, implicit, a păcii și a unității europene. Această dată marchează momentul istoric la care a fost pronunțată Declarația „Schuman”, în cadrul faimosului discurs de la Paris. În acest fel, s-a stabilit o nouă formă de cooperare politică și economică în Europa, care a înlăturat posibilele focare de conflict între națiunile acesteia.

Și anul acesta, ca în cei precedenți, cu această ocazie, sute de mii de cetățeni de pe întreg continentul au participat la evenimente, manifestații, vizite în cadrul instituțiilor europene, dezbateri sau concerte pentru a marca așa cum se cuvine semnificația și importanța faptului de a fi european.

Din punctul de vedere al României și al românilor, această zi capătă o semnificație din ce în ce mai însemnată, cu atât mai mult cu cât suntem la doar câteva luni distanță de a sărbători un deceniu de apartenență la Uniunea Europeană. A fost un deceniu în care această apartenență ne-a adus stabilitate, prosperitate, deschidere către vecini și o aprofundare a valorilor care să ne permită să ne considerăm cu adevărat europeni.

Țara noastră se poate mândri cu o majoritate covârșitoare de cetățeni pentru care apartenența la Uniunea Europeană și valorile europene înseamnă enorm. Aproximativ 70% din populația țării noastre se declară în egală măsură români și cetățeni europeni, iar peste 65% consideră că ultimul deceniu al României în Europa a fost marcat de dezvoltare, deschidere, cooperare și pace.

Ținând cont de perioada tumultoasă în care trăim, marcată de grave amenințări și atentate la adresa securității statelor membre și la siguranța europenilor, este nevoie, mai mult ca oricând, să fim uniți, să fim solidari și să depunem toate eforturile pentru a păstra Europa așa cum este ea astăzi, așa cum ne dorim să fie și în viitor. Nu trebuie să uităm nicio clipă că, individual, fiecare dintre statele membre, fiecare dintre noi suntem vulnerabili, pe când împreună am fost și vom fi întotdeauna puternici.

Aceasta este lecția pe care trebuie să o înțelegem și să o transmitem și generațiilor care ne urmează, astfel încât 9 mai să rămână multe decenii și, de ce nu, secole de acum înainte ziua bucuriei de a fi împreună și ziua marii familii europene.

Vă mulțumesc pentru atenție. Cu respect, Florian Bodog, senator PSD. Mulțumesc.

Sorin Constantin Lazăr

#16448

Declarația politică se intitulează „Frica de a semna pentru investiții”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

De mai bine de 25 de ani, România a pornit pe drumul democrației și al dezvoltării. Fără doar și poate, s-au înregistrat progrese în numeroase domenii. Cadrul legislativ a fost îmbunătățit constant și este permanent actualizat, în conformitate cu provocările lumii actuale, dar și cu schimbările aduse de dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă și de noi moduri de interacționare sau de abordare a relațiilor dintre oameni.

Firește că există tot timpul lucruri de făcut, aspecte de ameliorat și noi reglementări care necesită atenția noastră și implicarea Parlamentului și a altor instituții ale statului. Consider că există numeroase aspecte din societate asupra cărora ne-am concentrat atenția și care beneficiază de o reglementare legislativă temeinică.

Cu toate acestea, constat cu mâhnire că progresul este încetinit tocmai de anumite măsuri care se doresc a fi bune, dar care nu sunt corect aplicate sau care sunt exacerbate în mod nepotrivit. Conform unor studii recente efectuate de instituții din afara țării, miniștrii și funcționarii publici, care altădată ar fi semnat pentru inițierea unor proiecte, au început să devină ezitanți în ceea ce privește aprobarea investițiilor. Inclusiv oficialii onești se tem că încheierea unor acorduri privind investițiile va atrage investigarea acestora de către procurori, urmând astfel altor funcționari deja anchetați sau arestați.

Observatorii în cauză consideră că, pe termen lung, lupta împotriva corupției va aduce beneficii enorme României. Momentan însă, acțiunile justiției din România par a duce la încetinirea investițiilor private și la întârzierea semnării unor contracte cu firme care să execute proiecte ale Guvernului.

Dezavantajul luptei împotriva corupției, mai ales în ultima perioadă, este că nimeni nu mai ia decizii. Unii oameni așteaptă, poate va trece de nivelul lor și altcineva își va da acordul. Acest lucru este regretabil, mai ales că uneori anumite proiecte strategice pot fi întârziate din cauza unor birocrați neliniștiți. În ciuda unor eforturi ale instituțiilor care sunt implicate în lupta anticorupție de a surprinde efectele pozitive ale activității lor, există numeroase aspecte negative care decurg din aceasta, principala problemă fiind legată de faptul că nivelul cheltuielilor de capital public continuă să fie foarte scăzut. De multe ori, anumite autorități știu că au probleme în ceea ce privește contractele, iar ritmul de lucru și de aprobare a proiectelor este încetinit, pentru că se tem de probleme cu justiția.

Cheltuielile cu investițiile publice, ca proporție din PIB, au coborât anul trecut la minimumul ultimilor șapte ani, potrivit datelor Eurostat. Ceea ce este cel mai grav este că oamenii de afaceri nu sunt dispuși să vorbească deschis despre proiectele care le sunt întârziate, de teamă ca declarațiile lor să nu provoace și mai multe amânări.

În acest moment, să lucrezi în administrația locală pare a fi un risc. Orice poate fi interpretat și tocmai acest lucru duce la blocaj la nivel național și județean sau în alte administrații locale, pentru că oamenii se tem să mai semneze ceva.

Consider că este necesară o analiză serioasă a cadrului legislativ din acest domeniu pentru a înlătura posibile temeri ale funcționarilor publici privind interpretarea excesivă și abuzivă a legii în vigoare privind activitatea lor. Tocmai de aceea, vă invit să ne implicăm în ameliorarea reglementărilor din domeniu cât mai repede, pentru a ne asigura că facem tot ceea ce ține de noi pentru a accelera dezvoltarea economică a țării și ritmul de implementare a investițiilor.

Vă mulțumesc.

Niculae Bădălău

#20225

Declarația politică se intitulează „Tehnocrații se predau în fața problemelor din sistemul sanitar”.

Scandalul din sistemul sanitar declanșat de calitatea dezinfectanților și infecțiile intraspitalicești generate sau menținute de folosirea acestora, pornit de la o investigație jurnalistică, a scos la iveală mai multe tipuri de probleme. Pe de o parte, probleme administrative, care țin de managementul fiecărui spital, iar, pe de altă parte, probleme care țin de gestionarea publică și politică a unei astfel de situații.

Desigur, cele care au legătură cu managementul spitalelor și cu modul în care directorii acestora reușesc sau nu să țină sub control infecțiile intraspitalicești au, în principal, o rezolvare locală, prin demiterea sau demisia celor care în mod neprofesionist administrează resursele. Însă chiar și pentru a face acest lucru este nevoie de autoritate și determinare.

Ministerul Sănătății, în cele șase luni cât a fost condus de ministrul tehnocrat Achimaș-Cadariu, nu a reușit să facă față problemelor. Nu a reușit să facă nicio evaluare credibilă și profesionistă care să creeze optimism și speranță în sistemul sanitar, precum și în mintea cetățenilor. Evident, în lipsa unei evaluări, nu am avut parte nici de un plan de acțiuni.

Ministrul sănătății, unul dintre cei mai slabi miniștri, dacă ne raportăm la performanța administrativă și capacitatea de gestionare a unor crize declanșate în sistemul medical (infecțiile cu E.coli din Argeș, scandalul dezinfectanților), a demisionat. Era, poate, ușor de anticipat acest lucru, având în vedere modul în care a reacționat, cu întârziere și fără autoritate, atunci când au apărut probleme în sistem.

De exemplu, nici până în acest moment nu știm exact cine a fost de vină pentru moartea bebelușilor din Argeș infectați cu E.coli. După atâta timp și după atâtea bâlbâieli, misterul a rămas. Și iată că, la un al doilea scandal apărut în sistemul de sănătate, ministrul a capitulat. S-a predat pur și simplu, conștient, probabil, de pălăria prea mare pe care ar fi trebuit să o poarte până la finalul mandatului.

Câte un ministru, pe rând, își arată incapacitatea de a gestiona portofoliul primit. Lipsa de autoritate îi face pe toți slabi, chiar dacă sunt buni profesioniști. Așa se întâmplă când pui un guvern de tehnocrați să gestioneze domenii care nu sunt doar tehnice, ci și politice.

Florea Voinea

#22626

Declarația politică este intitulată „Nu, doamnă! Noi nu suntem speriați!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu câteva săptămâni, doamna Kövesi spunea cu simplitate: „M-am gândit, am luat o decizie, cu siguranță nu candidez nici la președinție, nu intru în viața politică, o să-mi continui activitatea în segmentul juridic. Doar aici mă pricep și aici îmi place să lucrez (...). N-o să intru în politică niciodată și cei care sunt stresați că o să intru în politică sau sunt speriați de acest lucru să stea liniștiți. Mai bine să fie speriați că rămân la DNA.”

Am apreciat, dincolo de intenția mesajului, onestitatea omului care își cunoaște locul. Am apreciat întotdeauna profesionistul autentic pentru faptul că își cunoaște bine limitele și disponibilitățile. Cu mențiunea că nu avem motive să fim speriați, ci, dimpotrivă, când vorbim de Partidul Social Democrat, vorbim de partidul care a fost și este cel mai mare partid din România, nu numai datorită numărului de membri, ci și ca resursă de specialiști. Am avut întotdeauna deschidere spre oamenii care au adus plusvaloare și i-am promovat. Criteriul competenței a fost prioritar în toate deciziile care au vizat reforma instituțională și a rămas o prioritate a PSD. Aceasta s-a văzut și în rezultatele guvernărilor PSD.

Începând cu fatidicul an 2005, grație domnului Băsescu și PDL-ului și cu acceptul interesat al PNL-ului, instituțiile statului au fost văduvite de cea mai important resursă: resursa umană, constând în profesioniști. Băsescu și camarila sa au avut de mulțumit un număr atât de mare de lipitori (de afișe), încât posturile de conducere din ministere nu au fost suficiente și au înlocuit până și funcționarii de execuție de o calitate profesională ireproșabilă cu oameni lipsiți de orice pregătire și experiență. Am ajuns, astfel, în situația în care instituții-cheie din administrația centrală și locală să fie acaparate de indivizi care nu sunt în stare să-ți spună nici măcar ce lege-cadru le reglementează activitatea și ce trebuie să facă ei pe posturile respective.

Rezultatele le-a simțit fiecare cetățean în parte, iar impactul economic a fost dezastruos. Nu cu foarte mult timp în urmă, incompetența lor ar fi fost încadrată cu ușurință la subminarea economiei naționale. Lipsa de responsabilitate față de cetățeni și disprețul cu care aceștia sunt tratați, tăierea de salarii, pensii, indemnizații trebuie sancționate la urna de vot.

Cetățenii trebuie să fie alături de cei cărora le pasă, de cei care sunt foarte bine pregătiți profesional și sunt în măsură să genereze prin guvernarea lor siguranță, bunăstare, educație, sănătate și progres. Acum, la alegerile locale, este momentul ca românii să decidă ca cei mai buni să câștige. Vă mulțumesc.

Alin Păunel Tișe

#25424

Declarația politică se intitulează „Politica românească sau despre canibalizare”.

## Distinși colegi,

Constat în ultimii ani, mai ales de când PSD are o majoritate parlamentară confortabilă, că, de câte ori se apropie sau începe o campanie electorală, iau amploare două direcții: populismul total deplasat și grevarea bugetului, dar și creșterea gradului de neîncredere în principalele instituții ale statului, instituții care se presupune a fi cele mai reprezentative foruri democratice. Și cum să nu fie așa, când de la cele mai înalte niveluri se oferă cauze și motive?! Și mă refer aici la încălcările repetate de lege și la nerespectarea și neaplicarea întocmai a deciziilor Curții Constituționale tocmai de către premier. Atât în cazul asumării răspunderii pe ultima lege a retrocedărilor, în 2013, deși era deja depus un proiect de lege în acest sens, care a blocat până în prezent orice retrocedare către proprietarii de drept ai terenurilor, la legi privind descentralizarea și reforma administrativă, care, dacă nu erau efectiv demontate de CCR, ar fi distrus și bruma de administrație care mai funcționează, cât și la încălcarea autonomiei locale – prevăzută în Constituție și explicată clar de CCR prin decizii, pentru câte o răzbunare politică împotriva adversarilor politici vocali prin controale politice.

În acest context, când ani de zile scopul imoral al unor decidenți politici utilizează mijloace ilegale, cum credeți că vom reuși să reinstaurăm încrederea în clasa politică și instituțiile statului?

În această țară aproape nimeni nu mai construiește – idei, proiecte etc. –, însă majoritatea distruge și ce s-a făcut bine pentru cetățeni, doar pentru a-și servi propriile interese, de natură electorală, și nu numai.

Din păcate, singurul deznodământ al acestui comportament politic va fi totala anihilare a statului de drept, a domniei legii și o canibalizare permanentă, cu efecte devastatoare pentru societatea românească.

Se uită constant că alegerile sunt... despre democrație, despre proiecte pentru oameni, nu despre cine se răzbună mai bine pe competitorii politici!

Dumitru Oprea

#27560

Declarația politică este intitulată „Guvernul Cioloș trebuie să-și asume stârpirea întregului putregai din sănătate”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

## Stimați invitați,

Relatările din presă au adus în dezbaterea publică situația dezinfectanților din spitale. S-au făcut deja niște anchete la firma incriminată, acum se verifică și finanțarea proiectelor sale cu bani europeni, iar premierul Cioloș cere modificări legislative pentru întărirea monitorizărilor privind calitatea substanțelor în discuție. Totuși, după toate bâlbele Ministerului Sănătății, nu doar în legătură cu acest caz, rămâne surprinzătoare menținerea ministrului în funcție. Un lucru care diminuează încrederea opiniei publice în buna gestionare a acestei situații.

Există însă o problemă și mai mare în afară de scaunul domnului Achimaș-Cadariu. Din păcate, toate eforturile autorităților se îndreaptă spre o singură firmă și afaceriștii din spatele ei, când, în realitate, răul este răspândit în tot sistemul medical. Există o adevărată mafie a vânzării de medicamente, a distribuitorilor, complicități la nivelul CNAS-urilor și mai ales al DSP-urilor din județe. Adică la acele direcții care organizează abia acum anchete, deși treaba lor era să sesizeze din start neregulile din spitale.

E o corupție generalizată, care pleacă de la modul de numire a directorilor din spitale, de la aranjamentele din universitățile de medicină, care afectează formarea doctorilor, acordarea de doctorate, promovările din sistem. Acolo se amestecă banii murdari ai furnizorilor cu lăcomia marilor stăpâni din sănătate și protecția politică a acestora. E o ciumă a lăcomiei, care menține regula plocoanelor, a contractelor și examenelor aranjate. Adică bogăția unora dintre șefii cu halate albe și mizeria din spitale, acolo unde corupția chiar omoară. Sau face ca sute de tineri medici să plece din țară.

De aceea, fac un apel la domnul Cioloș să-și asume rolul de premier de sacrificiu, așa cum chiar el a spus. Adică să taie în carne vie în putregaiul din sănătate, chiar dacă rezistența sistemului va fi imensă. Dincolo de o firmă și un patron al dezinfectanților, sunt multe alte interese care trebuie stârpite. Mai ales că următorul Executiv va trebui să vină cu proiectul descentralizării administrative. Iar dacă nu înfruntăm corupția acum, vom lăsa un sistem medical putred la discreția baronilor politici din județe, jupâni peste spitale și DSP-uri. Așadar, mult curaj în lupta cu boala din sănătate! Vă mulțumesc.

Traian Constantin Igaș

#30083

Declarația politică se intitulează „Victoria este condiționată de unitate”.

## Stimați colegi,

Zilele acestea am celebrat Ziua Europei, o sărbătoare anuală a păcii și unității în Europa. Însă știm cu toții că data de 9 mai are o triplă semnificație pentru istoria poporului român: ziua în care țara noastră și-a declarat independența, victoria împotriva fascismului și Ziua Europei sau Ziua Schuman. Declarația „Schuman” de la 9 mai 1950 a fost propunerea ministrului francez de externe din acea perioadă, Robert Schuman, de a crea o nouă formă de organizare a statelor Europei, o comunitate supranațională, CECO.

Europa traversase perioada celor două războaie mondiale, experiență care schimbă profund națiunile și percepția asupra justiției proprii sau necesitatea unei justiții supranaționale, a unei unități mai presus de interesul național al fiecărui stat în parte.

Toate evenimentele pe care continentul european le traversase au reprezentat impulsul necesar pentru formarea, în primă fază, a unei uniuni sub forma Comunității Europene a Cărbunelui și Petrolului.

## Stimați colegi,

Europa unită s-a născut din necesitate, dar nici astăzi nu ducem lipsă de necesitate pentru a păstra unitatea! Conflictele nu mai sunt mocnite, ele afectează întregul glob, iar dimensiunile încep să prindă contururi din ce în ce mai mari! Unde există unitate, acolo lipsește lupta. Astăzi unitatea europeană este decimată, fisurată de fiecare luptă care se dă. Pe parcursul existenței sale, Uniunea Europeană a dovedit că esența formării unei astfel de entități supranaționale este cât se poate de benefică popoarelor parte.

Dar unitatea Europei este fragilizată atât din interior, cât și din exterior. Avem toate semnalele pentru a păstra cursul acestei construcții europene! Și avem tot ceea ce ne trebuie în popoarele europene!

## Stimați colegi,

România a dat semnalul că rămâne consecventă parcursului său european de la cel mai înalt nivel, de la Administrația Prezidențială. Instituții ale statului român au celebrat cu fast această Zi a Europei, așa cum se cuvine să celebrăm o construcție în ale cărei valori credem. România este un membru tânăr al acestei entități, iar beneficiile parteneriatului trebuie să înceapă să se echilibreze în următorii ani!

La mulți ani, Europa!

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#32422

Declarația politică este intitulată „PSD Bihor a furat startul campaniei electorale”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Începând din 6 mai și până pe 4 iunie, la ora 7, ne aflăm în campania pentru alegerile locale din 5 iunie 2016.

Cu toate acestea, am constatat, nu fără îngrijorare, că, la fel ca în precedentele perioade preelectorale, PSD Bihor nu a renunțat la metodele subversive de denigrare a contracandidaților cel mai bine plasați în preferințele electoratului.

Așa s-a întâmplat recent și în comunele bihorene Sânmartin și Rieni, unde primarii în funcție, creditați în sondaje cu majoritatea opțiunilor de vot la scrutinul din 5 iunie, au fost atacați prin intermediul unor flyere și manifeste cu conținut calomnios.

În ce ne privește, am sesizat birourile electorale locale și, dacă va fi cazul, vom sesiza și Biroul Electoral Județean în legătură cu vicierea cadrului legal de desfășurare a campaniei electorale și, nu în ultimul rând, vom solicita instituțiilor abilitate identificarea și sancționarea autorilor acestor materiale.

Suntem conștienți că o campanie electorală nu este o bătaie cu flori, dar nu putem accepta ca astfel de materiale calomnioase, despre care avem toate motivele să credem că sunt editate și tipărite de acoliții PSD, să fie aruncate pe piață fără a fi asumate de cineva.

Din aceste acțiuni se poate deduce cât de mare este disperarea PSD Bihor, care și-a propus un target de 30% în județ, dar, conform sondajelor noastre, scorul acestei formațiuni politice nu va atinge nici 20%.

La nivelul municipiului Oradea disperarea socialdemocraților este mult mai mare, sondajele noastre indicând că PSD va obține la Oradea cel mai slab scor de după 1990.

Acesta o fi și motivul pentru care și candidata acestei formațiuni la fotoliul de prim-gospodar a furat startul, împărțind în afara perioadei de campanie materiale electorale în piețele agroalimentare din municipiul Oradea, deși legea interzice cu desăvârșire și sancționează astfel de practici.

În ce ne privește, facem un apel tuturor contracandidaților noștri să abordeze această campanie cu onestitate și fairplay, considerând că orice încălcare a legii este, în primul rând, o ofensă adusă electoratului.

Vă mulțumesc.

Emil Marius Pașcan

#34691

Declarația politică se intitulează „România s-a îmbolnăvit incurabil!”.

## Domnule președinte,

## Distinși colegi,

România trăiește din șocuri. Nu se prăbușește, dar încasează lovitură după lovitură. O țară în corzi, năucită, incapabilă să riposteze măcar, cu bărbie de fier însă, călită, oțelită de pumnii minciunilor, hoțiilor care o tot lovesc de zeci de ani. Strânge din dinți și rabdă, pumn după pumn, șoc după șoc, minciună după minciună, hoție după hoție... Numai ea știe cât mai poate duce, biata țară!

M-a cotropit această imagine halucinantă, văzând coșmarul dezinfectanților „Hexi Pharma”, diluați și ineficienți în privința bacteriilor, a virușilor de prin spitale, văzând monstruozitatea unor afaceriști veroși, care nu se sfiesc să facă bani din suferințele semenilor, acei iresponsabili legați ombilical de un sistem medical putred și corupt, care

nu au nicio problemă de conștiință când, din pricina lăcomiei lor, mor oameni nevinovați, terminați de infecțiile intraspitalicești. Și când reacționează instituțiile de cercetare penală ale statului? Evident, doar atunci când sistemul complicităților mafiote produce, prin nonșalanță..., niște morți. Până atunci, totul se mușamalizează, iar pierderile de vieți omenești „infectate” de prin spitale sunt socotite nesemnificative, accidentale, daune colaterale.

Producem legi, ordonanțe, regulamente, coduri, hotărâri, ordine, dispoziții, o „stufoșenie” de reglementări, un hățiș din care s-ar cuveni să nu scape nimeni de capul său, dar, tocmai din cauza suprareglementărilor, a modificărilor la modificare, a legilor care bat Constituția, a ordonanțelor care bat legea, a ordinelor care bat ordonanța etc., nu se aplică nimic serios! Fiecare interpretează legislația după ureche, iar corolarul breșelor și al desișului legislativ compune un veritabil rai avocățesc.

Să luăm spre exemplificare doar câteva dintre evenimentele-șoc din ultimele luni pentru a ilustra deruta instituțională a României și disprețul general față de lege.

Au trecut șapte luni de la evenimentele tragice din clubul Colectiv, soldate cu 64 de morți și 186 de răniți. A fost nevoie de aceste jertfe pentru a vedea că sistemul medical de urgențe nu funcționează, cu toate planurile și codurile roșii de prin catastife, că clinica dotată cu aparatură de ultimă generație pentru tratarea celor arși, căreia de curând i-a fost tăiată panglica inaugurală, de fapt nu funcționează, că pompierii care răspund de situațiile de urgență nu și-au onorat anticipat datoria pentru verificarea spațiului, că primăria nu a respectat legislația în vigoare pentru autorizare, că pe administratorii clubului nu i-a preocupat defel siguranța clienților, iar pentru închiderea ochilor autorităților cotizau cu plicul pe la terți, că firma de pirotehnie contractată nu a respectat, la rândul său, reglementările legale și altele. Până la acest revoltător incident, toți cei implicați, chiar fără a respecta legea, erau și o duceau bine-mersi, nestingheriți!

A urmat coșmarul bebelușilor din Argeș infectați cu E.coli și zecile de victime și familii disperate. Nici până azi nu cunoaștem oficial cine este cu adevărat responsabil, care a fost sursa îmbolnăvirilor și a deceselor. Doar speculații și un sistem medical înfrânt de bâjbâială și neputință... Iar în urmă cu câteva zile am văzut un fotbalist care s-a prăbușit fără suflare pe gazonul stadionului, fără ca personalul unei ambulanțe private, prezent la meciul de fotbal, să fie capabil să-l resusciteze. Aflăm, mai apoi, că respectiva firmă deținătoare a ambulanței nu respecta legislația în vigoare, că ambulanța nu era dotată corespunzător, că aparatul de resuscitare era cu bateriile descărcate, iar în trusa de prim ajutor medicamentele, implicit adrenalina necesară salvării pacientului, erau expirate. Și suntem oficial informați de ministerul de resort că pentru un tânăr care și-a pierdut viața la 26 de ani, din cauza iresponsabilității celor care profesional ar fi trebuit să intervină pentru a-l salva, firmei în cauză i s-a suspendat autorizația pe incredibila perioadă de 30 de zile!

Peste toate, de mai bine de un sfert de secol, în politica României se vorbește de reformele asumate în sănătate și iată rezultatele palpabile! Este incredibil câte șocuri dramatice mai poate suporta acest popor, câte rele mai poate tolera această țară. Oricât politic ne-am opintit, nu reușim să schimbăm această cangrenă instituțională, o metastază cotropitoare devorează din interior sistemul care guvernează statul român. Și nu reușește nimeni să prescrie vreun antidot; pare că România s-a îmbolnăvit incurabil de corupție...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Marius Petre Nicoară

#39370

Declarația politică este intitulată „Secunda greșelii!”. Domnule președinte, Stimați colegi senatori,

În data de 25 aprilie 2016 a fost respinsă Propunerea legislativă privind declararea UDMR drept organizație ilegală, anticonstituțională și antistatală, inițiativă cu un profund caracter antidemocratic. Obiectul actului normativ nu se înscrie în sfera de reglementare a unei legi și vizează o soluție cu caracter individual, respectiv scoaterea în afara legii a Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR).

Această soluție legislativă încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat, reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituția României, activitatea de dizolvare a unei asociații sau formațiuni politice fiind atributul autorității judecătorești competente, potrivit legii.

Am realizat acest preambul pentru a justifica faptul că nu sunt de acord cu această propunere legislativă, în contextul în care, printr-o eroare, am votat în plenul Senatului pentru acest proiect de act normativ.

Atunci când votezi 1-2, 1-3 sau 1-4, îți ia o secundă. Dacă în acel moment te strigă cineva, sună telefonul sau se întâmplă orice altceva care te face să ridici privirea de pe acele taste, apropiate la câțiva centimetri una de alta, poți greși.

Nu contează cine sau ce mi-a distras atenția o secundă. Eu am greșit o secundă dar, după greșeala unei tastări eronate de o secundă, e cazul să ai demnitatea, onoarea, curajul unei asumări... și să-ți faci mea culpa.

Acum eu îmi asum acest lucru, toți cei care mă cunosc cât de puțin știu că am o gândire europeană, democrată, liberală, într-un cuvânt. Îmi asum această greșeală/neatenție și cer scuze pentru aceasta.

Ulterior am sesizat eroarea și, neputând-o rectifica, am considerat necesar să-mi exprim punctul de vedere privind votul meu și să transmit, pe această cale, scuzele mele formațiunii maghiare vizate de inițiativa legislativă respectivă, de departe nefiind gândul meu de a leza caracterul democratic și legitim al UDMR-ului.

Ca transilvănean, pot să afirm că am relații de colaborare profesională cu liderii formațiunii maghiare pe proiecte care privesc interesul comunităților locale mixte româno-maghiare, precum și pe inițiative cu impact pentru interesul întregii societăți românești, indiferent de naționalitate. Vă mulțumesc.

Nelu Tătaru

#41723

Declarația politică se intitulează „Dezinfectanți diluați, responsabilitate diluată, dar rezolvarea și răspunderea trebuie să fie concentrate”.

După „Colectiv” am început să vorbim mai mult despre infecțiile nosocomiale, să acceptăm că există nu doar în România, că raportarea lor nu este o rușine sau o chestiune de prestanță a managerului, că sunt o problemă reală și trebuie să căutăm o soluție. Deja fostul ministru Patriciu Achimaș-Cadariu a implementat recent un program național împotriva infecțiilor nosocomiale. Se pare că acesta a fost doar vârful aisbergului, pentru că ceea ce avea să urmeze avea proporții nebănuite și a aruncat sistemul public de sănătate într-o criză majoră.

Ministrul a demisionat, însă nu aici era problema și, în mod clar, nu aceasta era soluția. De altfel, demisiile nu rezolvă niciodată o astfel de criză. Bineînțeles, vina nu este la Achimaș-Cadariu, pentru că nu poți învinui un ministru în funcție de doar câteva luni de ceva ce pare să existe de ani

de zile. Mai mult, nici nu îi poți cere să își asume el totul și să se ia singur la trântă cu balaurul. Dar tocmai aici trebuie făcută o precizare – nu trebuia să facă aceste lucruri singur. În ciuda divergențelor de opinie cu premierul, interesul cetățenilor, al pacienților, îi unește și ministrul putea măcar să încerce să gestioneze situația.

Această problemă nu poate și nu va rămâne un simplu subiect de presă. Toată această efervescență suscită interesul întregii societăți și ridică numeroase întrebări. Sunt respectate procedurile de igienizare-dezinfectare din unitățile spitalicești și cine verifică acest lucru? Avem la nivel național infrastructura, procedura și mijloacele tehnice necesare pentru verificarea conformității și eficienței dezinfectanților sanitari? Avem o listă completă a dezinfectanților neconformi și ineficienți? Personalul medical și managerii spitalelor știau că unii dezinfectanți (poate chiar dintre cei pe care ei înșiși îi foloseau) erau diluați și făceau, de fapt, mai mult rău decât bine? Lista întrebărilor poate continua, pentru că, în funcție de partea implicată (producători din industria _pharma_ , manageri de spital, personal medical, organe de anchetă, autorități publice), apar semne de întrebare specifice.

Trebuie restaurată încrederea pacienților în sistemul de sănătate, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin gestionarea transparentă a acestei crize și tranșarea ei în interesul cetățenilor, independent de influența diverselor grupuri de interese. Premierul pare că și-a asumat această luptă și a cerut să fie verificați toți dezinfectanții, indiferent de proveniența lor, de la toate spitalele din România. Pentru cei care ar trebui efectiv să verifice dezinfectanții se pare că lucrurile nu sunt atât de simple și susțin că măsurile impuse de autorități sunt irealizabile. Se reclamă lipsa fondurilor, a prevederilor legale, a procedurilor și a acreditărilor.

Asemenea unui bulgăre de zăpadă, problemele par să se acumuleze în continuare, atrăgând în acest scandal tot mai mulți factori. Sunt probleme profunde care s-au acutizat, asemenea unei infecții care ani de zile a fost ignorată, nu a fost tratată și s-a răspândit constant, astfel că astăzi a cuprins foarte multe țesuturi. Un singur om nu se poate lupta cu tot și nici nu trebuie. Toate autoritățile și instituțiile de forță trebuie să își respecte atribuțiile și să facă tot ce ține de ele pentru a rezolva această criză. Jurnaliștii scot articol peste articol și în fiecare zi vin cu noi informații, iar autoritățile trebuie să aibă un răspuns pe măsură.

Vă mulțumesc.

Haralambie Vochițoiu

#45347

Declarația politică se intitulează „Insolvența CEH”. Stimați hunedoreni,

Prin natura, amploarea și implicațiile strategice, economice, sociale și politice, bazinul minier Valea Jiului și județul Hunedoara au ocupat și continuă să ocupe încă o poziție distinctă la nivel național. Limitată și relativ izolată geografic, Valea Jiului a generat o problematică economicosocială aparte, datorită structurii monoindustriale, ce gravitează în jurul huilei.

Indiferent că vorbim de reparații de utilaj minier, reparații de echipamente hidraulice, telegrizometrie, echipamente electrice, confecții, cantine și furnizare de produse sau de învățământ, alimentație publică, comerț, utilități și servicii, toate depind de activitatea de bază, care este extracția cărbunelui, și rezultanta acesteia – producerea energiei termoelectrice.

În ultima jumătate de an scursă de la preluarea puterii de către tehnocrați, susținuți fățiș de PNL și PDL, asistăm la un spectacol grotesc prin care aceștia din urmă vor să șteargă realmente de pe harta economică a României Valea Jiului și județul Hunedoara. Graba prin care vor să arunce la coș două activități vitale pentru comunitatea noastră, dar nesemnificative pentru ei nu poate să ne ducă cu gândul decât la reaua-credință.

Ei au și au avut toate pârghiile puterii, necesare luării celor mai bune decizii, Ei au și au avut toate informațiile și timpul necesar să implementeze soluțiile tehnocrate pe care le-au dorit, Ei au și au avut tot sprijinul comunității, societății, sindicatelor, mediului economic, politic și mai ales al presei, care au luat de bune toate vorbele frumos ticluite, ambalate în intenții de bună-credință.

Ce am constatat?

Doar că viclenia nu are limite!

Cu ce ne-am ales?

Cu șomaj, fără drepturi și cu salarii tăiate!

Stimați cetățeni, angajați ai CE Hunedoara, SNIM–VJ, pensionari mineri și membri cinstiți ai comunității noastre, vă chem să vă alăturați luptei pentru salvarea Văii Jiului!

Vă asigur că eu sunt angajat în această bătălie cu toate forțele mele, inclusiv ca parlamentar în comisia de anchetă pe care am promovat-o, urmăresc îndeaproape acest proces cu speranța că specialiștii mineri și energeticieni hunedoreni, sprijiniți la rândul lor de mediul academic, sindical și tot spectrul politic autohton, vor fi lăsați să găsească acele soluții tehnice la limită prin care să se poată continua activitatea.

Lupta pornită pentru salvarea activității miniere, considerată de Ei nerentabilă economic, dar extrem de benefică pentru stabilitatea țării este în plină desfășurare, având până acum, pe de o parte, în prima linie, oameni în care s-a aruncat pe nedrept cu pietre și, de cealaltă parte, oamenii noii puteri.

În mod poate nesperat, în această luptă inegală justiția a intervenit și a oferit hunedorenilor un mic balon de oxigen. E momentul să acționăm!

Văzând ce înseamnă insolvența, sper că acest ministru al energiei și Guvernul au tras concluzii înțelepte și au reușit să înțeleagă că deciziile pe care le-au luat nu sunt dorite de comunitatea noastră, astfel încât să caute alte soluții, dacă au. Dacă nu, le solicit să ia decizii de onoare în ceea ce îi privește!

Vasile Nistor

#48541

Declarația politică este intitulată „Reîntregirea familiei – dorința fiecărui copil”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

La sfârșitul acestei săptămâni, pe 15 mai, se va sărbători Ziua internațională a familiei, un eveniment creat de către Națiunile Unite pentru a supune atenției populației lumii importanța familiei ca parte integrată a fiecărei societăți. Am ales să vă vorbesc despre acest subiect întrucât constat că în România cuvântul „familie” nu înseamnă același lucru pentru fiecare copil.

Conform unui studiu IRES din 2015, aproape jumătate dintre participanții la sondaj susțin faptul că au pe cineva din familie plecat în străinătate. Dintre cei plecați, 51% declară că au plecat singuri, iar diferența de 49% precizează că au plecat cu familia. Potrivit declarațiilor făcute de documentul menționat, 23% din cei plecați și-au lăsat copiii în țară. Deși părinții trebuie să declare în grija cui rămân copiii, din studiul IRES reiese în grija cui sunt lăsați doar 62% din acești copii, ceea ce mă face să-mi pun întrebarea: ce se întâmplă cu restul de 38% din aceștia? Până la urmă nici nu știu

cât de important este numărul, cât mai degrabă efectele pe care aceste plecări le au asupra copiilor.

Absența părinților le afectează în mod major viața și comportamentul în societate. Ei devin timizi și retrași, iar dorul față de cei plecați se accentuează în preajma sărbătorilor, atunci când copiii își exprimă dorința ca Moș Crăciun și Iepurașul, în loc de dulciuri sau jucării, să le aducă acasă părinții. Părinții reprezintă în general modelul de urmat al copiilor, iar dacă aceștia nu fac parte din viața lor decât la vizite ocazionale în țară vor determina un dezechilibru în viața copiilor.

Ceea ce mi se pare important este nevoia unui program de măsuri, credibil și sustenabil, care să determine românii plecați să revină în țară. Chiar dacă în ultima perioadă am întâlnit exemple de români care s-au întors cu dorința de a face ceva în țara natală, asta nu se datorează măsurilor luate de guvernanți.

Consider că prin reîntregirea familiei nu rezolvăm doar dorințele copiilor, ci și revenirea unei forțe de muncă competente și experimentate, evitând astfel colapsul sistemului de pensii. Am rugămintea, stimați colegi, să reflectați asupra importanței familiei și rolului pe care îl joacă aceasta în societatea românească.

Biró Rozalia Ibolya

#50919

Declarația politică se intitulează „Siguranța și bunăstarea familiilor – prioritatea UDMR”.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi am ales să vorbesc de la această tribună a Parlamentului despre ceea ce învățăm de mici la școală că reprezintă celula de bază a societății. De ce? Pentru că trebuie să ne amintim de data de 15 mai, Ziua internațională a familiei, instituită de Adunarea Generală a ONU pe 20 septembrie 1993, în baza Rezoluției 47/237.

Am ales să vorbesc despre sprijinul statului acordat în general familiilor.

## Stimați colegi,

Cu toții știm că există Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Mai puțini știm că nu avem o strategie adoptată pentru protecția familiilor, cu toate că este un domeniu distinct din titulatura ministerului.

Până în anul 2009 au existat patru instituții care aveau atribuții în acest domeniu: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Centrul-Pilot de Asistență și Protecție a Victimelor Violenței în Familie, Centrul de Informare și Consultanță pentru Familie și Agenția Națională pentru Protecția Familiei.

Din 2009 s-a înființat o nouă instituție, Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilului, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care a preluat aceste patru instituții. Astfel, această autoritate avea ca atribuții, de exemplu: elaborarea și implementarea politicilor în domeniul protecției familiei și al drepturilor copilului; promovarea valorilor familiale, a înțelegerii și întrajutorării în familie, prevenirea și combaterea violenței în relațiile dintre membrii săi; sprijinirea membrilor de familie aflați în dificultate ca urmare a actelor de violență în familie; inițierea și coordonarea parteneriatelor sociale, în scopul prevenirii și combaterii violenței în familie.

Cu tristețe am constatat că avem doar o Strategie națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015–2020. Practic, statul sprijină familiile sărace și vulnerabile. Atribuțiile autorității menționate anterior nu se mai regăsesc. Statul ar trebui să adopte măsuri de susținere a familiilor cu copii ținând cont de posibilitățile bugetare, dar și de contextul de economie politică.

Legislația actuală în domeniul asistenței sociale este concentrată pe familiile cu venituri reduse. Criteriul numărului de copii nu apare ca o prioritate a legiuitorului român și se regăsește numai în unele acte normative, sub forma unui criteriu secundar în metoda de calcul al unor ajutoare bănești (exemplu: alocația pentru susținerea familiei, ajutorul social).

Cunoaștem toți ceasul demografic al României. Perioada 1990–2010 a cunoscut o scădere accelerată a natalității, de la 13,6 născuți vii la 1.000 de locuitori (1990) la 9,9 născuți vii la 1.000 locuitori (2010). Într-adevăr trecem printr-o tranziție demografică cu transformări importante, cum sunt, de exemplu: fertilitatea scade într-un ritm accelerat, situându-se sistematic sub nivelul de înlocuire a generațiilor (2,1 copii), calendarul nașterilor suferă o deplasare spre vârstele mature (în jur de 30 ani), în același timp crescând ponderea copiilor născuți în afara căsătoriei, atât de mame aflate în coabitare, cât și de către femei singure. Toate aceste schimbări favorizează familia restrânsă în detrimentul familiei numeroase. Prin scăderea natalității, România s-a aliniat tendinței generale europene. Totuși, multe țări occidentale au o situație mai bună, în contextul în care au politici de suport al familiei cu copii.

Tocmai de aceea, noi, UDMR, am formulat ca prioritate îmbunătățirea situației familiilor. Prioritatea pentru UDMR este considerarea în primul rând a intereselor copiilor și recunoașterea importanței familiei ca instituția care este primar responsabilă de îngrijirea copiilor. Viitorul comunității noastre depinde, în cea mai mare măsură, de prosperitatea familiilor. Totodată, considerăm îngrijorător faptul că statul român actual nu are soluții prin care să ușureze, să degreveze cotidianul acelora care se îngrijesc de viitorul comunității, asumându-și răspunderea creșterii a mai mult de doi copii.

UDMR propune măsuri concrete pentru sprijinirea familiilor mari. Politica socială a uniunii este fundamentată de documentul adoptat anul trecut la al 12-lea Congres al UDMR, respectiv de programul Organizației de Femei, și încurajează adoptarea unor măsuri concrete, realizabile, în vederea afirmării și prosperității comunităților locale.

Trebuie să acordăm o atenție sporită recunoașterii în plan material și social a femeilor și tinerilor, dar să încurajăm, totodată, asumarea creșterii copiilor. Vrem ca Guvernul să aloce sprijin în vederea construirii de locuințe. Avem nevoie de o politică socială coerentă, care să includă și scutiri de taxe și impozite locale.

Nu trebuie uitat domeniul pentru armonizarea vieții de familie cu cea profesională.

Astfel, crearea de noi locuri de muncă, stimularea înființării IMM-urilor prin intermediul finanțărilor, înființarea locurilor de muncă cu regim _part-time_ , munca la domiciliu și introducerea programului de lucru flexibil trebuie să vină în sprijinul familiilor.

UDMR cere alinierea standardelor salariale pentru familiile cu venituri mici, respectiv o atenție sporită pentru familiile monoparentale și cele defavorizate. De asemenea, este necesară garantarea măsurilor de protecție socială pentru vârstnici.

Printre prioritățile noastre se numără și pachetele de programe care vizează sprijinirea familiilor mari, cu mai mulți copii. Pentru familiile numeroase, o măsură cu adevărat eficientă, venită sub forma unei facilități suplimentare, ar fi

și reducerea impozitului pe venitul personal (13% în loc de 16%, în cazul familiilor cu doi copii, 8% în loc de 16%, în cazul familiilor cu trei copii, iar familiile cu patru sau mai mulți copii să fie scutite de plata impozitului pe venitul personal).

Propunem, totodată, înființarea căminelor și a grădinițelor de copii, iar în cazul școlilor suntem pentru crearea infrastructurii de tip after school, cu program prelungit. Propunem ca familiilor numeroase, înregistrate de către administrația publică, să li se emită un card de familie, iar utilizatorii acestuia să beneficieze de un tratament preferențial în toate oficiile administrației publice, iar măsurile preferențiale prevăzute de acest card să scutească bugetul familiei de cheltuieli suplimentare, începând cu cele asociate consumului cultural și până la transportul în comun.

O altă măsură de sprijin pentru familii este reforma educației timpurii în creșe de stat și private pentru vârsta copiilor de 1,5–3 ani, fundamentală pentru a oferi părinților posibilitatea de a lucra (în special prin eliminarea prudentă a barierelor excesive de reglementare în cazul celor private, dar și identificarea finanțării suplimentare pentru creșele de stat), cu scopul de a oferi servicii de calitate, de o durată suficientă de ore și la un preț accesibil.

Stimați colegi,

În societatea de astăzi, statutul social al familiei în care se naște un copil este, probabil, cel mai important factor determinant al bunăstării acestuia, al educației primite și al perspectivelor de angajare. Astfel, este nevoie de recunoscut necesitatea de a susține mai mult familiile și părinții, în special cei aflați în situații vulnerabile și cărora le lipsesc resursele necesare de a permite copilului să crească și să se dezvolte. Investițiile în copii nu sunt doar o obligație morală, dar și o prioritate economică; aceste investiții sunt și cea mai eficientă cale de asigurare a unui progres durabil social, economic și politic în Europa.

Tocmai de aceea trebuie să menținem un bun echilibru între politicile universale, axate pe asigurarea bunăstării pentru toți copiii.

Tocmai de aceea trebuie să asigurăm standarde de viață decente, printr-o combinație de beneficii, care să permită copiilor să aibă un trai cu demnitate.

Tocmai de aceea trebuie să susținem familia cu beneficii care trebuie să includă: măsuri fiscale, măsuri axate pe familiile cu copii, beneficii legate de locuință și scheme de garantare a venitului minim pentru copii.

Prin încurajarea școlilor și autorităților locale se creează activități mai bune în afara orelor de școală pentru toți copiii, indiferent de situația social-economică a părinților, și prin crearea mecanismelor care promovează participarea copiilor la luarea deciziilor ce țin de viața lor s-ar fortifica efectele de sinergie între sectoare și îmbunătățirea aranjamentelor de guvernare/administrare – prin asigurarea unor politici care elimină eficient sărăcia și excluziunea socială în rândurile copiilor, prin asigurarea unui design bine gândit al politicilor și o coordonare mai strânsă între acțiunile de bază ale instituțiilor principale.

În acest context, stimați colegi, gândindu-ne la 15 mai, ar trebui să apreciem această oportunitate de a reflecta asupra problemelor familiei actuale provocate de schimbările sociale și economice și asupra a ce putem face noi pentru a consolida familiile numeroase.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

Gheorghe Saghian

#60114

## **Domnul Gheorghe Saghian:**

Declarația politică este intitulată „Abandonul copiilor”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Conform datelor centralizate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), aproape 1.000 de copii au fost abandonați în 2015 în spitale, iar mai mult de jumătate dintre ei au fost lăsați în maternități. Mai exact, 977 de copii au fost părăsiți în maternități și alte unități sanitare în anul 2015. Cei mai mulți, respectiv 624, au fost abandonați după naștere, în maternități. Alți 326 de copii au fost lăsați în secții de pediatrie, iar 27 în alte secții de spital. Este important de menționat că, dintre cei 977 de copii abandonați, 885 au fost externați, însă doar 388 s-au reîntors în familie. Alți 380 de minori au ajuns în grija unor asistenți maternali, 35 au fost plasați la familii, 30 au ajuns în centre de plasament, 16 în centre de primire în regim de urgență, trei în familia extinsă și 33 în alte situații.

Cred că aceste date trebuie analizate corespunzător și, mai ales, consider că trebuie luate măsurile necesare pentru ca aceste cifre să scadă. În contextul abandonului nou-născuților, trebuie să subliniem faptul că 40% dintre mame se află în stare de depresie după naștere, aceste stări fiind depistate doar în 29% dintre cazuri, așa cum ne arată Organizația Mondială a Sănătății.

Din toate cifrele prezentate reiese că pericolul cel mai mare există imediat după naștere, când mamele, de cele mai multe ori confuze, își abandonează copilul, tocmai când acesta ar avea cea mai mare nevoie de îngrijire și dragoste maternă pentru a-și construi un atașament afectiv, care constituie baza pentru toate relațiile viitoare ale copilului și determină dezvoltarea lui în mod decisiv.

Aceste aspecte trebuie corelate cu efectele negative recunoscute ale instituționalizării asupra dezvoltării copilului – sub aspect fizic, intelectual și psihosocial –, ele fiind abordate în multiplele studii și cercetări științifice. Pe scurt, acestea ne arată faptul că daunele aduse dezvoltării copilului sunt cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic și cu cât este mai îndelungată durata aflării lui în instituție. Lipsa unei familii face ca viața acestor copii să decurgă într-o lume paralelă, care nu-i poate pregăti pentru viață și pentru o interacțiune socială adecvată.

Din păcate, sistemul de protecție al statului nu este suficient de pregătit ca să ofere servicii de sprijin familiei și să prevină abandonul copilului. Nici găsirea rapidă a unor soluții care să permită copiilor părăsiți să crească în mediul familial nu pare a fi o prioritate a sistemului actual. Astfel, plasarea copiilor în îngrijire rezidențială rămâne în continuare cea mai frecvent aplicată măsură de protecție pentru copiii mici lăsați fără îngrijirea părinților. Să nu uităm însă că, pe termen lung, îngrijirea în instituții implică și costuri extrem de mari pentru întreaga societate – nu doar din motivul că absoarbe resurse importante, dar și pentru că perpetuează discriminarea copiilor, tergiversează evoluția lor în adulți capabili de a se integra social și a fi eficienți și astfel produce adulți care devin o povară pentru comunitate.

O primă soluție ar fi ca maternitatea să devină locul unde sunt dezvoltate servicii specializate de consiliere, sprijin adresat femeilor însărcinate și mamelor în vederea prevenirii acțiunilor de abandon. În plus, sunt necesare măsuri și protocoale clare de identificare a gravidei în momentul prezentării la doctor și la maternitate pentru naștere. Acest

lucru este deosebit de relevant, întrucât este știut faptul că o femeie gravidă încearcă, de multe ori, să-și ascundă identitatea atunci când are gânduri de abandon. Din păcate, multe gravide nu prezintă la momentul internării actele de identitate, iar acest lucru ar trebui remediat.

Fără doar și poate, instituțiile medicale, fiind locul cu cele mai înalte frecvențe de abandon, merită o atenție specială, în sensul consolidării capacității instituționale de a gestiona cazurile cu risc de abandon. Este locul unde se poate interveni cel mai eficient prin consiliere, încurajarea alăptării la sân, a contactului dintre mamă și copil, astfel contribuind la crearea atașamentului mamă-copil. Intervențiile profesionale ale asistenților sociali, realizate în locul și în momentul producerii abandonului, vor reduce numărul intrărilor copiilor mici în sistemul rezidențial. De asemenea, în instituția medicală unde se produce abandonul este indicat să nu se rețină copiii mai mult decât este necesar pentru perioada de investigații medicale și tratament, această instituție având responsabilitatea și capacitatea de a acționa prompt, în conlucrare cu autoritățile locale, în vederea găsirii soluțiilor adecvate pentru fiecare copil abandonat.

În plus, în instituțiile medicale trebuie să fie create condiții care contribuie la procesul de dezvoltare cognitivă, psihosocială a copilului. Este necesar să existe camere amenajate pentru joc și personal care să aibă grijă de aspectele stimulării copiilor prin comunicare, interacțiune și joc.

În acest context, trebuie să ne îndreptăm atenția către modificarea cadrului legislativ, în sensul dezvoltării serviciilor de asistență socială, care să preia răspunderile privind protecția copilului nou-născut, accentul fiind pus pe prevenirea abandonului – dezvoltarea continuă a unui cadru legal care să permită înființarea, funcționarea și diversificarea serviciilor alternative de prevenire a abandonului și de reintegrare familială. Este important ca acest cadru legislativ să confere o identitate legală și o perspectivă durabilă formelor de protecție deja existente, cum ar fi centrele de zi, serviciul de asistență parentală profesionistă, centrele de sprijin psihosocial și altele – descentralizarea serviciilor de asistență socială și protecție a copilului către autoritățile locale și pregătirea contextului material, uman și financiar care să facă autoritățile locale capabile să preia această responsabilitate –, aplicarea principiului subsidiarității în domeniul asistenței sociale, care înseamnă proximizarea serviciilor față de beneficiar.

Chiar dacă în unele situații dificultățile materiale nu reprezintă neapărat cauza determinantă a abandonului, ele constituie un context negativ, care sporește riscul abandonului și al instituționalizării copilului în cazuri în care familia se confruntă și cu alte probleme. Frecvența înaltă a acestei cauze denotă gradul foarte ridicat de vulnerabilitate al familiilor și indică asupra necesității de dezvoltare la nivel comunitar a serviciilor de sprijin familial, care ar pune accentul pe prevenirea abandonului. Cu alte cuvinte, situațiile de sărăcie, concretizate în lipsa unei locuințe adecvate, a unui venit minim stabil, imposibilitatea de a satisface nevoile de hrană și dezvoltare a copilului, boala unui membru al familiei, alcoolismul părinților etc., determină familiile să recurgă tot mai des la alternativa instituționalizării propriilor copii. În acest sens, trebuie elaborate politici active de susținere a familiilor, astfel încât acestea să poată gestiona situațiile de risc sau crizele apărute la un moment dat.

Un alt aspect esențial este regândirea raportului dintre elementele de protecție socială și elementele de asistență socială. În plus, pot fi adoptate numeroase măsuri pe termen mediu și scurt, precum: crearea mecanismelor de prevenire a intrărilor copiilor în sistemul rezidențial, prin stabilirea unor criterii sau ierarhii clare de aplicare a măsurilor de asistență și protecție, crearea mecanismelor de promovare și încurajare a formelor existente de tip familial de protecție a copilului: casele de copii de tip familial, asistența parentală profesionistă, adopția, tutela, crearea unui sistem unic de monitorizare, evaluare și urmărire a copiilor aflați în sistemul de protecție și, nu în ultimul rând, promovarea unor programe de planificare familială, asigurând un acces preferențial la acestea al populațiilor vulnerabile, care reprezintă un risc

sporit de eșec parental. Tot în acest sens, este necesar să încurajăm promovarea activă a unui curriculum școlar privind educația în baza formării deprinderilor de viață.

În definitiv, crearea unui mediu protector la toate nivelele – familie, comunitate, societate – este crucială pentru supraviețuirea, sănătatea, educația și siguranța copiilor din țara noastră.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Cuprins

Stenograma

Ședința