Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 8 decembrie 2025 · monitorul.ai

Dezastrul de la Paltinu nu este un accident, ci o fotografie fidelă a guvernării Bolojan. Un ministru progresist a decis să golească un baraj întreg chiar în plin cod meteorologic, cu risc hidrologic major. Ca să fie drama completă, golirea s-a făcut fără nicio sursă alternativă de apă și cu rezervoarele deja goale. Captarea din straturile cele mai joase ale lacului a transformat apa într-un soi de nămol industrial, iar stația de epurare Voila, care nu este dotată pentru turbiditate extremă, a cedat. Și toate acestea s-au întâmplat fără un plan de lucrări etapizat, concret și logic.

Acest guvern s-a specializat, cu o consecvență demnă de cauze mai bune, în a lucra împotriva propriului popor. Măsură după măsură, românii plătesc mai mult și primesc mai puțin. Nu vorbim despre un simplu eșec de guvernare, ci despre o administrație care, prin acțiunile sale repetitive, și-a ales cu claritate partea greșită, împotriva intereselor fundamentale ale cetățenilor pe care pretinde că îi reprezintă.

Promisiunile politicianiste s-au lovit de zidul dur al realității; inflația a mărunțit puterea de cumpărare, sănătatea și educația se scufundă în subfinanțare cronică, iar dezvoltarea regională stagnează sub povara incompetenței sistemice. Românii nu trăiesc mai bine – fapt recunoscut chiar de Președintele Republicii, Nicușor Dan, de Ziua Națională –, iar majoritatea românilor se luptă cu sărăcia, în timp ce guvernanții privesc cu un calm aproape artistic.

A sosit momentul ca Parlamentul, prin votul său suveran, să pună capăt acestei guvernări. Să analizăm, așadar, pas cu pas, dezastrul pe care acest guvern l-a administrat metodic. Guvernul Bolojan a decis să continue tradiția guvernărilor precedente: supraîndatorarea. Datoria publică a ajuns, în august 2025, la aproape 1.085 de miliarde de lei, adică 59,7% din produsul intern brut, cu peste 90 de miliarde mai mult decât la începutul anului. Și, pentru că nu se putea altfel, deficitul bugetar a atins fabulosul prag de 109 miliarde de lei doar în primele 10 luni ale anului.

Dobânzile pentru această datorie nesustenabilă au consumat 46 de miliarde de lei între ianuarie și octombrie, cu peste 12 miliarde mai mult decât anul trecut. Guvernul a aprobat o nouă rectificare bugetară, cu o țintă de deficit de 8,4% din PIB, aproape identică cu cea a Guvernului precedent. Toate aceste cifre ascund datorii neplătite de peste 0,5% din PIB, inclusiv cele de peste 7 miliarde de lei către furnizori, prin ANRE.

Statul datorează sume uriașe companiilor care au lucrat pentru el. Rezultatul? Șantiere înghețate, constructori aproape de faliment și o creștere cu 32% a numărului de firme dizolvate doar în primele 10 luni ale anului, comparativ cu anul precedent.

Guvernul progresist Bolojan încearcă să scoată bani din „piatră seacă”. Taxează tot ce mișcă. Inflația a explodat la 9,8%, în octombrie 2025, față de octombrie 2024 – dublu față de orice alt stat din UE. La acestea se adaugă o majorare de 72% a prețurilor la electricitate după încetarea schemei de plafonare și compensare la 1 iulie. Economia s-a contractat cu 0,2% în trimestrul al III-lea, o adevărată „performanță” progresistă.

Mediul de afaceri a devenit inamic pentru Guvernul progresist, cu peste 11.000 de firme aflate în insolvență în primele 10 luni ale anului și 32% dintre IMM-uri incapabile să-și plătească taxele. Guvernul progresist a preferat să strivească munca și producția românească, în timp ce companiile de stat risipesc fonduri fără oprire. Avem, astfel, cel mai ostil climat fiscal din UE pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Conform Eurostat, în 2025 am înregistrat cea mai mare pierdere de putere de cumpărare din Uniunea Europeană. Salariul real a scăzut cu peste 6%, iar peste 70% dintre județele țării au oameni mai săraci decât în 2022. Nu este o opinie, ci o realitate statistică ce ne bate obrazul.

În domeniul energiei, Guvernul a reușit să genereze un adevărat haos. A eliminat schema de plafonare fără nicio măsură de tranziție, a întârziat rambursările către furnizori, a blocat investițiile în producție și a menținut dependența de importuri într-un moment geopolitic critic. România, din țară producătoare de energie, a ajuns să importe curent electric la prețuri umilitoare pentru populație.

Acest guvern progresist a transformat finanțele țării într-un circ, iar românii sunt publicul plătitor, nu spectatorii. Românii sunt victimele acestei guvernări progresiste.

Guvernul progresist Bolojan a tratat sănătatea românilor nu ca pe o prioritate, ci ca pe un experiment contabil. A tăiat personal, a tăiat bugete, a tăiat spitale, dar nu a tăiat și suferința. În spitalele din România nu se mai aud pașii medicilor, ci ecoul lipsei lor. Nu se mai vede grija, ci epuizarea medicilor. Nu se mai oferă tratament, ci doar timp de așteptare.

Când peste 90% din bugetul unui spital merge pe salarii – și nu pentru că salariile ar fi uriașe, ci pentru că nu mai rămâne nimic pentru pacientul care se roagă să găsească medicamente și echipamente, eventual aduse de vreun vânt prielnic –, Guvernul confundă pacienții cu cifre și medicii cu rânduri într-un tabel Excel. Sănătatea nu se tratează cu formule financiare, ci cu competență, oameni și empatie. Reducerea personalului „ca să eficientizeze” a transformat spitalele în clădiri goale, iar reorganizarea „pentru optimizare” a lăsat aparatura stinsă în spitale.

Și, ca tabloul să fie complet, Guvernul a impus plata CASS, începând cu 1 august 2025, unor categorii largi de persoane vulnerabile, cum ar fi: – coasigurații – soț/soție sau părinți fără venituri proprii –, care plătesc 2.430 de lei anual pentru a-și menține calitatea de asigurat; – persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, cum sunt deportații, veteranii și revoluționarii;

- beneficiarii indemnizației de șomaj;

- persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului;

- persoanele cu venit minim de incluziune;

- personalul monahal fără venituri;

- pensionarii cu pensii mai mari de 3.000 lei/lună, care vor plăti 10%

- CASS pentru suma ce depășește acest prag.

În loc să apere sănătatea națiunii, politrucii progresiști din Guvern confundă austeritatea cu competența și lasă poporul român să plătească. Noi nu cerem minuni. Cerem normalitate. Noi nu cerem privilegii. Cerem funcționalitate. Nu cerem monumente. Cerem

medicamente. Un guvern care nu poate proteja sănătatea națiunii nu poate pretinde că protejează viitorul neamului românesc.

Guvernul progresist Bolojan a tratat școala românească exact cum a tratat și sănătatea: ca pe o cheltuială, nu ca pe o investiție. Ca pe un cost bugetar, nu ca pe un tezaur național. Elevii sunt considerați „cutii” care pot fi depozitate în mai puține școli, iar profesorii simple resurse de tăiat după bunul-plac. Comasările și reducerile de personal nu sunt „optimizări”, ci o destructurare a comunităților locale.

Îi obligă pe copii să parcurgă kilometri în plus până la școală, pentru că, în mintea Guvernului, frigul, ploaia și întunericul sunt, probabil, experiențe formative. Realitatea este însă brutală și absurdă: profesorii sunt epuizați, părinții ignorați, iar viitorul copiilor sacrificat pe altarul austerității.

Cifrele spun totul: în mai 2025 statul avea 1.305.000 angajați. În septembrie mai rămăseseră 1.264.000. Au dispărut 41.000 de posturi! Dar atenție: 32.000 din învățământul preuniversitar, 6.000 din cel universitar și 600 din învățământul preuniversitar de interes local. Mai simplu spus, 94% dintre reduceri lovesc direct în viitorul țării.

Guvernarea progresistă se face cu ușa închisă. Părinții și comunitățile sunt ignorați cu o aroganță supremă. Rezultatul acestei guvernări a generat un sistem segregat, cu infrastructură de secol XIX, cu toalete în curte și școli neconsolidate, mascate de o finanțare mincinoasă. În loc să combată analfabetismul funcțional, îl consolidează. În loc să investească în viitor, investește în austeritate. Clase mai mari, profesori mai puțini, copii mai obosiți, abandon școlar mai mare.

Educația, domnilor, nu este un lux. Educația nu e o cheltuială. Educația este coloana vertebrală a națiunii române. Nu există patriotism fără educație. Nu există dezvoltare fără cultură. Nu există viitor fără carte.

Un stat se măsoară nu prin grandoarea turnurilor din capitală, ci prin grija față de cei mai slabi dintre noi: vârstnici, persoane cu dizabilități, familii greu încercate, oameni aflați în pragul sărăciei. Iar la acest capitol Guvernul progresist Bolojan a eșuat lamentabil.

În mod cinic, s-a spus că „trebuie strânsă cureaua”. Dar Guvernul progresist Bolojan nu a strâns cureaua marilor corporații sau a clientelei politice, ci pe cea a celor care oricum abia o mai aveau. Au redus ajutoarele sociale, ca și cum sărăcia ar fi vina săracilor. Au diminuat fondurile pentru centrele de asistență socială, ca și cum bătrânii și persoanele cu nevoi speciale ar fi cheltuieli inutile. Au tratat vulnerabilitatea ca pe o statistică, nu ca pe o realitate umană.

În România guvernată de Bolojan, bătrânii singuri își numără monedele ca să vadă dacă le ajung pentru medicamente, părinții își amână propria masă ca să aibă ce pune pe masă copiilor, iar bolnavii cronic se roagă să nu se îmbolnăvească și mai tare, pentru că sistemul i-a lăsat fără sprijin.

Ninel Peia

#16708

Un stat care nu își protejează cetățenii vulnerabili nu este stat, ci un mecanism administrativ rece, fără inimă. Un guvern care nu vede oamenii, ci doar bugete, nu conduce România, ci doar o calculează.

Solidaritatea nu este un slogan, este o obligație morală. Protecția socială nu este un moft, este o datorie constituțională. Demnitatea umană nu este negociabilă.

Noi spunem clar: România nu poate fi un stat în care cei puternici prosperă, iar cei slabi se descurcă singuri. România nu poate fi o societate în care economia merge înainte, iar oamenii rămân în urmă.

Și, mai ales, România nu poate fi condusă de un guvern care uită că în spatele fiecărei cifre dintr-un tabel există o ființă umană.

Administrația publică locală este coloana vertebrală a statului funcțional. Ea nu este un moft birocratic, nu este un apendice al Guvernului central, ci structura care poartă greutatea reală a gestionării vieții de zi cu zi a fiecărui cetățean.

Guvernul progresist Bolojan a tratat această structură cu dispreț tehnocratic, ca pe o piesă de mobilier ce poate fi mutată oricum, fără consecințe. Reducerea agresivă a personalului din primării și din instituțiile locale nu a fost nici analizată, nici pilotată, nici discutată. A fost impusă. Rezultatul? Un experiment administrativ făcut pe spatele comunităților.

În unele primării, reducerea este de 10%, în altele de 30%, iar în altele de 0%. Nicio logică, niciun criteriu transparent. Pare mai degrabă o loterie administrativă decât o strategie guvernamentală. Unii primesc clemență, alții cad sub cuțit. Iar cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: „De ce la noi se taie oameni și servicii, iar în alte județe nu?”

Primăriile nu pot funcționa cu organigrame mutilate. Nu poți să oferi servicii publice esențiale cu personal insuficient. Nu poți să gestionezi urbanismul, evidența populației, protecția socială, educația locală și urgențele comunitare cu oameni puțini și epuizați.

În loc să eficientizeze administrația, Guvernul a destabilizat-o. În loc să aducă echilibru, a provocat haos. În loc să apropie statul de cetățean, l-a îndepărtat.

Și, cel mai grav, această politică nu a fost explicată oamenilor. Nu a existat transparență. Nu a existat dialog cu asociația municipiilor, cu asociația comunelor sau cu reprezentanții locali.

În România există peste 3.000 de UAT-uri – comune, orașe, municipii –, fiecare cu identitatea și particularitățile sale. Să aplici o regulă matematică uniformă peste o realitate atât de diversă este semnul unei guvernări oarbe și surde.

Afirmăm limpede: primarii nu sunt subordonați politici, ci lideri locali aleși democratic. Administrațiile nu sunt puncte într-un tabel, ci entități vii, cu oameni reali, cu nevoi reale. Statul nu este la București; statul este în fiecare localitate unde cetățeanul interacționează cu administrația.

Guvernul progresist Bolojan a uitat aceste adevăruri simple. Iar România plătește prețul haosului administrativ.

Apărarea țării este un pilon strategic al oricărui stat. Nimeni nu contestă necesitatea modernizării militare. Dar a transforma bugetul apărării într-o vacă de muls, imună la orice verificare, în timp ce educația, sănătatea și administrația publică sunt puse pe un regim de înfometare, asta nu mai este politică de stat, ci sacrificiu național.

Guvernul progresist Bolojan a împins România într-o direcție periculoasă: în timp ce sunt tăiate salariile asistenților sociali, în timp ce se reduce personalul medical, în timp ce se comasează școli, se alocă miliarde pentru achiziții militare făcute fără transparență și fără o componentă reală de transfer tehnologic către industria națională. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns cele 1.085 de miliarde de lei datorie, Guvernul tocmai s-a angajat să mai împrumute încă 16,7 miliarde de euro pentru achiziții de armament din străinătate, achiziții pe care nu le cunoaște nimeni, fiind bine ascunse de ochii contribuabililor.

Cu alte cuvinte, plătim avioane din afară, plătim tancuri din afară, plătim rachete din afară, iar economia internă rămâne cu mâna întinsă.

Dacă România investește în apărare, aceste investiții trebuie să genereze și dezvoltare internă: uzine românești, locuri de muncă românești, tehnologii românești, capacități de producție românești. Dar Guvernul progresist Bolojan a preferat un tip de apărare care protejează doar profiturile marilor corporații străine. România devine astfel nu partener strategic, ci client strategic.

Și, mai grav, aceste cheltuieli militare sunt prezentate ca inevitabile și intangibile, în timp ce toate celelalte domenii sunt supuse unei austerități brutale. Apărarea a devenit scut pentru risipă și paravan pentru lipsa de viziune. Nu poți apăra o țară care se golește de oameni. Nu poți apăra o țară cu spitale falite. Nu poți apăra o țară cu școli închise. Nu poți apăra o țară cu primării paralizate.

Apărarea națională începe cu apărarea demnității și funcționalității societății. Când un guvern sacrifică omul pentru armament nu mai apără România, ci apără un portofoliu comercial. România nu trebuie să fie un depozit militar la periferia Europei, ci un stat puternic prin cetățenii săi, prin comunitățile sale, prin economia sa și prin suveranitatea sa decizională.

Guvernul progresist Bolojan a uitat această axiomă și a pus cheltuielile militare înaintea oamenilor. Un stat care apără o țară pe care nu o mai servește este un stat care și-a pierdut mandatul moral.

În lumina acestor deficiențe, Guvernul progresist condus de Ilie Bolojan a demonstrat incapacitatea de a gestiona finanțele, sănătatea, educația, protecția socială, justiția și administrația publică – toate domeniile vitale care definesc viața unui popor liber și demn.

Cetățenii plătesc prețul, iar Guvernul continuă să confunde austeritatea cu eficiența și shoppingul extern cu dezvoltarea națională. România nu mai poate tolera această combinație toxică de incompetență și indiferență.

Prin urmare, solicităm Parlamentului să ia act de eșecul Guvernului și să adopte măsurile constituționale corespunzătoare – mai precis demiterea Cabinetului progresist Bolojan. Poporul român merită mai mult decât promisiuni goale și politici care îl sărăcesc. Merită un guvern care servește interesele naționale, nu pe cele ale comodității politice sau ale afacerilor dictate de interese străine.

Această moțiune este un apel la demnitate, la responsabilitate și la schimbare. Pentru România care muncește, care speră și care refuză să mai fie călcată în picioare.

Și vă cer, cu solemnitate și responsabilitate: votați moțiunea de cenzură! Votați demiterea Guvernului progresist Bolojan! România merită un guvern care servește România!

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Păstrarea unui moment de reculegere în memoria victimelor atentatului de la Senatul României din 8 decembrie

Prezentarea moțiunii de cenzură intitulate „România nu este de vânzare – fără progresiști la guvernare”, inițiată de 118 deputați și senatori _a ora 15:43_. Domnul Robert Alecu_(din sală)_: