Marian Crușoveanu

„10 mai 1877 – Ziua Independenței României”

„Așadar, trebuie să dovedim că, dacă voim să fim națiune liberă și independentă, nu este pentru ca să neliniștim pe vecinii noștri, nu este pentru ca să fim un popor de îngrijiri pentru dânșii; din contră, și încă mai mult decât până acum, să arătăm că suntem o națiune hotărâtă să ne ocupăm de noi, să ne ocupăm de națiunea noastră, să ne ocupăm de dezvoltarea ei, de dezvoltarea bunei stări morale și materiale, iar nicidecum ca să îngrijim, ca să neliniștim pe cineva.” Acesta este un fragment din discursul lui Mihail Kogălniceanu din cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaților din 9 mai 1877, când afirmă răspicat că România este un stat independent.

Cuvintele marelui om politic liberal și om de stat Mihail Kogălniceanu pe care le-am invocat reprezintă pilonii pe care România se sprijină în acțiunile ei interne și externe, înscrise astăzi în Constituția noastră. Libertatea, independența, democrația, unitatea și coeziunea națiunii au fost dezideratele care au dirijat acțiunea politică*, militară, economică, culturală și administrativă a celor pe care astăzi îi considerăm părinții statului și ai națiunii române. 10 mai 1877, ziua în care regele Carol I proclamă independența noastră, a reprezentant un moment firesc în succesiunea evenimentelor ce au debutat la 1848 și au continuat cu 1859 și 1866.

Pentru noi, locuitorii Dobrogei*