Ștefan Mușoiu

„Abandonul școlar cu consimțământ politic sau o parte din România educată prin repetenție”

Dictonul popular „Unde e multă carte e și prostie multă” i-ar putea caracteriza cel mai bine pe toți inițiatorii proiectului „România educată”. „Multă carte” – pentru că anumiți factori decidenți au inventat un șiretlic, greu de deslușit de către mințile prea preocupate ale majorității românilor privind ziua de mâine și asigurarea cât de cât a celor necesare, prin care au dat asigurări că poporul va avea un viitor cu adevărat educat, educat nu doar în sensul bunelor maniere, ci și în înțelesul său _in extenso,_ de învățat. Aceeași „multă carte” a politicienilor de dreapta, care au păcălit abil întreaga opinie publică, prin promisiuni care s-au dovedit vide*, este confirmată de creșterea neîncetată a ratei abandonului școlar de la an la an.

Cât despre „prostia multă”, atribuită celor „cu multă carte”, se poate afirma că fără o reformă amplă, aplicată tuturor domeniilor de activitate, nu se pot obține rezultate incredibile doar în educație. Aceste domenii gestionate de stat sunt interdependente. Este adevărat că există performanță și în educație, fie în sistemul privat, fie doar ca excepții care confirmă regula. Dincolo de ele și apropo de expresii populare, „cu o floare nu se face primăvara”, din păcate!

Iar „prostia multă” a celor cu multă carte este confirmată și de principalele motive ale abandonului școlar. Sărăcia este cap de listă și generează la rândul ei alte motive, cum ar fi emigrația părinților pentru un loc de muncă și plasarea copiilor sub supravegherea bunicilor sau a altor rude. Iar de aici și până la abandonul școlar și alte probleme cu care minorii fără părinți ajung să se confrunte nu mai este decât un mic pas sau momente neprielnice.

Oferta școlară descurajantă, materiile greoaie, manualele neatractive, metodele învechite de predare etc. sunt alți factori care determină refuzul copiilor de a merge la școală, în favoarea altor preocupări distractive și care le sunt facile.