Dan-Cristian Popescu

Acum mai bine de un an viețile noastre s-au schimbat. Acum un an ne-am închis în case, în speranța că ne vom proteja și că-i vom proteja pe cei dragi nouă. Acum un an am renunțat la educație, la socializare, la artă – în toate formele ei – și la sport.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre sport. Sportul ca mijloc de relaxare. Sportul ca parte esențială a sănătății noastre fizice și mentale. Sportul ca viață.

Ați închis sălile de sport. Ați închis stadioanele. Ați închis pistele și bazinele. Ați închis până și parcurile o bună perioadă. În tot acest timp, oamenii, sportivii au stat și au așteptat, cuminți, să vă vină gândul cel bun*.

Toate măsurile pe care le-ați luat fac în așa fel încât cei care practicau sportul să nu o mai facă! Atât timp cât micii sportivi nu pot intra în vestiare, de mai bine de un an; pe ploaie, pe ger, pe zăpada, sunt nevoiți să se dezbrace afară, să se antreneze, iar ulterior să se schimbe iar afară. Vi se pare omenesc așa ceva?! V-ați mai trimite copiii la sport? Sportul neprofesionist, acesta pe care voi îl închideți acum, înseamnă sportul de masă, oameni buni. Treziți-vă! Sportul de masă este bazinul de selecție pentru sportul de performanță, iar voi îl închideți, îl suprimați din toate punctele de vedere!

Sportul amator înseamnă prevenția numărul unu în lupta împotriva oricărui virus!

Duminică s-a jucat un meci de liga a 2-a. Evident, nu știți. Nu vă interesează sportul mic!*