Elena-Simona Spătaru

Mulțumesc, doamna președintă de ședință.

De discutat, să știți că nu sunt foarte multe de discutat, pentru că dezbaterea de astăzi este, ca și acest proiect, praf în ochi. Discutăm despre praf în ochi. Praf în ochii românilor, ai partenerilor Uniunii Europene, unde avem obligații de a aduce pe masa Parlamentului legi reformate, după 20 de ani.

După aproape 20 de ani, legile justiției se află din nou în Parlament _in integrum_ . _In integrum_ , de fapt, cât au rămas a fi _in integrum_ după toată masacrarea din 2017–2018. Am sperat că este un incident atunci și că PNL nu va da lovitura capitală la aceste legi. Dar iată că astăzi, când aveau ocazia și posibilitatea să revină asupra deciziei politice și să se aplece pe fond asupra unui cadru legislativ necesar, reformator în justiție, nu o face și preferă să meargă mână de mână cu PSD și pe această lege despre care discutăm acum doar câteva momente – Consiliul Superior al Magistraturii.

Ce să vă spun despre asta, dragi colegi? Vă spun așa: că în ședințele de dezbatere din comisia specială acest organism nu a putut fi reformat ca urmare a amendamentelor depuse de USR. Asociațiile din magistratură au trimis, de asemenea, importante amendamente; nu au fost luate în seamă* și a rămas un organism nereformat. Este organismul care, potrivit art. 133 din Constituție, este organismul care garantează independența justiției.*