Claudiu-Martin Chira

Anul 1994. Prima încercare de a declara municipiul Iași drept oraș-martir. Se întâmpla în regimul de tristă amintire al lui Ion Iliescu. Atunci s-a aflat pentru prima dată că în Iași, cu câteva zile înainte de momentul declanșării Revoluției de la Timișoara, ar fi existat o tentativă de a tipări și distribui câteva manifeste. Atunci, Ion Iliescu a fost împiedicat de asociațiile de revoluționari să-și bată joc de sacrificiul Timișoarei.

Câțiva ani mai târziu, prin 2009, reprezentanții PDL Iași au forțat din nou declararea municipiului Iași drept oraș-martir, și asta în condițiile în care în capitala Moldovei nu s-a întâmplat nimic înainte de 16 decembrie, ziua în care comunismul a intrat pe un drum fără întoarcere în România, pentru că Timișoara a fost cu adevărat neînfricată.

Cea mai recentă încercare a fost enunțată în 2019, când un politician USR a vrut să iasă în evidență* și să obțină pentru Iași titlul de oraș-martir. Sacrilegiu, ar spune unii, o bătaie de joc, susțin asociațiile de revoluționari din Timișoara.

Eu cred că e doar o dorință de a epata, fără o bază reală, a unui politician cu un tupeu uluitor.* Să ai îndrăzneală să ceri ca un oraș în care nu s-a tras un foc de armă în decembrie ʼ89 să fie pus la egalitate cu unul în care oamenii au fost uciși de gloanțele forțelor de represiune doar pentru că au cerut libertate reprezintă într-adevăr un afront adus martirilor Timișoarei. Nu vreau să contest așa-zisa acțiune cu manifeste și intenția de a ieși în stradă pe 14 decembrie, ceea ce contează este că nu s-a înfăptuit. Dar să contești titlul de primul oraș-martir al Revoluției Române Timișoarei nu arată decât ridicolul în care riscă să cadă USR-ul.