Doamnelor și domnilor, Stimați colegi, Stimate colege, Stimați invitați,
S-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. După 1990, intrarea în Alianța Nord-Atlantică și aderarea la Uniunea Europeană au fost obiectivele esențiale ale țării noastre.
Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat pentru România o recunoaștere dincolo de granițele Estului, un pas important pe drumul unei dezvoltări durabile și deschiderea spre un nou model social, spre noi perspective în beneficiul tuturor cetățenilor acestei țări.
Au trecut 15 ani în care am fost martorii unor transformări majore. Au fost 15 ani de dezvoltare și de consolidare – dezvoltare și consolidare a democrației, firește! –, dar trebuie să vă spun că au existat și anumite puncte nevralgice. Și aici m-aș referi în principal la anumite aspecte privind drepturile minorităților naționale din această țară*.
Cel mai mare avantaj al aderării, în sens material, firește, au fost fondurile europene, menite să contribuie la dezvoltarea țării și la recuperarea decalajelor față de statele cu vechime ale Uniunii, însă – trebuie să spunem și chestia asta – România nu a reușit întotdeauna să atragă toate sumele alocate de Bruxelles, situându-se pe ultimele locuri între țările Uniunii la acest capitol.*
Un alt avantaj al cetățenilor din România este libera circulație în spațiul UE, dar, în același timp, acest fapt a însemnat și plecarea a milioane de cetățeni români să lucreze în alte țări europene.
Ca orice membru al Uniunii Europene, România are drepturi, dar și obligații față de toți cetățenii ei, însă nu întotdeauna au fost respectate aceste obligații asumate.
România încă așteaptă intrarea în spațiul Schengen, deziderat care, în acest moment, se situează la nivelul de promisiuni.
Cu toate acestea însă, după 15 ani, România susține ferm că nu există alternativă la această Uniune politică și economică. Însă totul evoluează și într-o direcție pentru care și noi, cetățenii țărilor membre, suntem responsabili. De aceea, când vorbim despre viitorul Uniunii Europene, este nevoie de un dialog amplu și de implicare.
Pentru că, stimați colegi, trăim vremuri complicate. Pandemia de coronavirus ne-a afectat grav, ne-a dat multe lecții, însă datoria noastră este să învățăm din faptul că Uniunea Europeană, țările membre nu au fost suficient de pregătite și nu am avut un răspuns prompt în fața acestei situații fără precedent.
Trebuie să învățăm și din lecțiile trecutului cu privire la istoria și dezvoltarea Uniunii Europene. În fața provocărilor vechi și noi, pe baza unor valori democratice solide și libertăți comune, Uniunea Europeană trebuie să sprijine statele membre acolo unde este nevoie și cât este nevoie, cu delimitarea clară a competențelor* exercitate în comun și a competențelor ce revin fiecărui stat membru.
Cooperarea statelor membre ale UE trebuie să rămână una pragmatică, orientată spre dezvoltarea comună a societăților noastre și întărirea poziției Uniunii pe scena globală.
Poate ne-am fi descurcat mult mai bine pe plan global dacă am fi avut o politică externă mai bine coagulată. Și poate am fi putut să evităm o serie de pericole dacă am avea o armată europeană de anvergură.
UDMR salută președinția franceză la Consiliul Uniunii Europene și în special eforturile depuse de Franța în vederea consolidării și dezvoltării proiectului armatei europene, un proiect dificil, dar, credem noi, în același timp foarte necesar. Stimați colegi,
Sunt câteva lecții pe care trebuie să le învățăm, avem nevoie de o colaborare mai strânsă între actorii politici, atât pe plan intern, cât și în cadrul forului comunitar.
Într-adevăr, este mult mai ușor să explici ce nu este Uniunea Europeană decât ceea ce este. Dacă vă amintiți, fostul președinte al Comisiei Europene Jacques Delors a denumit Uniunea Europeană, această construcție, „un obiect politic neidentificat”. Avem deci în față o construcție originală, fără precedent și fără corespondent în lume. Uniunea Europeană trece dincolo de cadrul de concepte politice tradiționale. Ea este o valoare unică, iar noi, ce îi suntem cetățeni, trebuie să o apreciem și să ne străduim să o dezvoltăm.
Ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să putem asigura calitatea vieții cetățenilor noștri și, în acest sens, trebuie să ne asigurăm că deținem suficientă putere economică și strategii care să fie concretizate în planuri concrete, în planuri de acțiune cu termene clare. Astfel, rolul actorilor economici este foarte important și, adăugând politici sociale viabile și strategii de dezvoltare durabilă, implementarea responsabilă a acestora, cu siguranță se vor înregistra rezultate. Iar rezultatele se măsoară în siguranța, bunăstarea și nivelul de trai al cetățenilor noștri și, în același timp, putem asigura un viitor sigur generațiilor următoare.
Acum, când tendințele extremiste se accentuează – și trebuie să vorbim și despre acest fenomen, stimați colegi* –, iar la frontiera estică a Uniunii sunt încercări de a declanșa un conflict armat, credem că este nevoie de mai multă unitate și de dialog.
În ceea ce privește creșterea tot mai vizibilă a partidelor de extremă dreapta, trebuie să ne punem câteva întrebări, stimați colegi: care sunt motivele pentru care oamenii sunt deschiși la asemenea retorici?* Unde a greșit, eventual – poate că a greșit –, și Uniunea Europeană? Este oare departe de cetățeni, pare netransparentă?
Unde am greșit noi, politicienii?
Cred că la aceste întrebări trebuie să ne gândim și trebuie să încercăm să formulăm un răspuns cât de cât concludent și bazat pe argumente.
România și-a exprimat ferm poziția în regiune prin susținerea unei Uniuni Europene stabile din punct de vedere atât economic, cât și geopolitic.
Reiterez, Uniunea Europeană reprezintă o valoare unică, iar noi, cetățenii săi, avem datoria să o păstrăm și să contribuim la dezvoltarea ei. Avem datoria morală să o apărăm, ca să nu cadă pradă celor ce vor să o distrugă, deși susțin altceva.
Însă toate acestea nu înseamnă că nu ne putem strădui să îmbunătățim Uniunea noastră. Și noi, cetățenii europeni, ne dorim o Uniune Europeană tot mai perfectă, mai apropiată de cetățeni, și, sigur, mai implicată în viața noastră cotidiană.
România, prin obligațiile asumate odată cu aderarea la UE acum 15 ani, își propune să contribuie la consolidarea acestei construcții europene* și să contribuie la protejarea ei în fața tuturor pericolelor ce apar pe parcurs. O putem face noi, cetățenii, noi, decidenții, și o putem face noi, cetățenii europeni.