Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 2 februarie 2022 · monitorul.ai

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Onorați invitați,

Îl invit la tribună pe Excelența Sa, domnul Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa și afaceri externe al Republicii Franceze.

## **Domnul Jean-Yves Le Drian** – _ministrul pentru Europa_

_și afaceri externe al Republicii Franceze_ **:**

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor deputați și senatori, 15 ani după aderarea României la Uniunea Europeană. Sunt deosebit de fericit să fiu astăzi la București pentru a sărbători împreună cu dumneavoastră acest eveniment, care a fost un progres pentru toți europenii, pentru că de 15 ani încoace Uniunea noastră este mai puternică și mai completă pentru că și dumneavoastră, România, faceți parte din ea.

Și nu spun acest lucru numai în numele prieteniei care unește națiunile noastre, o prietenie înrădăcinată în istoria culturală, intelectuală și politică pe care o împărtășim împreună. Prietenie care ne amintește de tinerețea petrecută la Paris a părinților fondatori ai României moderne – Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau chiar și Brătianu, familia Brătianu, tată și fiu. O prietenie care ni se amintește de fiecare dată când pronunțăm numele lui Enescu, Brâncuși sau Cioran, care ne-au adus atât de mult cu toții. O prietenie care, după Revoluția Română, s-a exprimat prin numeroase manifestări de solidaritate, de care eu îmi amintesc încă și acum, păstrez o amintire foarte proaspătă a acestor manifestări. Și o prietenie care adeseori – și este o mare onoare pentru noi – se pronunță, se vorbește _en français_ , în franceză, această limbă care a fost o limbă de libertate și de cunoaștere pentru tinerii români care au studiat-o în anii cei mai sumbri ai istoriei dumneavoastră și care astăzi vă înscrie pe mulți dintre dumneavoastră într-o comunitate de 300 de milioane de francofoni de peste tot în lume.

Spun acest lucru, de asemenea, pentru că Franța prezidează astăzi Consiliul Uniunii Europene și această responsabilitate ne permite să apreciem atuurile, avantajele care dau putere Europei noastre.

Incontestabil, economia dumneavoastră s-a poziționat treptat pe sectoare de viitor și angajarea dumneavoastră în Europa Apărării, inclusiv în Sahel, se numără printre toate aceste atuuri ale Europei.

Când v-ați alăturat Uniunii, în 2007, România și-a reluat locul care îi corespunde în inima Europei noastre. A fost un pas suplimentar pe drumul care v-a permis să dați pagina, să lăsați în urma dumneavoastră mai multe decenii de dictatură, penurii și regim arbitrar. A fost, de asemenea, un pas în plus pe drumul care, după un secol de conflicte și despărțiri, ne-a condus împreună la reunificarea Europei noastre. Și, într-adevăr, vorbesc despre reunificare. Am spus acest lucru la Praga, când comemoram revoluțiile din 1989, ca, de exemplu, cea care a început pentru dumneavoastră la Timișoara, în strigăte de libertate și dreptate.

Și repet în fața dumneavoastră astăzi – decât să folosesc cuvântul „extindere”, care oarecum ne îndepărtează unii de ceilalți, eu prefer termenul „reunificare”, pentru că el ne apropie unii de ceilalți.

Momentul istoric din 2007, pe care îl sărbătorim astăzi, a fost pregătit de momentul istoric din 1989, când Europa noastră a putut, în sfârșit, să se regăsească pe sine însăși, când în sfârșit am început să vindecăm împreună această rană deschisă în 1945 în inima continentului european, deja greu încercat și dezorientat de 3 decenii de tragic război civil. Când, în sfârșit, cortina de fier care ne despărțea s-a prăbușit, s-a prăbușit și noțiunea total artificială de „Europa de Est”, care ne despărțea și ea, de asemenea.

Într-adevăr, națiunile noastre sunt diferite, sunt diverse, dar nu a existat dintotdeauna decât o singură Europă, cea pe care împreună o numim „a noastră”, cea pe care ne-a înapoiat-o anul 1989.

Aceste două drumuri, în realitate, se confundă și nu fac decât unul singur. Este calea pe care ne-o deschidem noi, în calitate de europeni, înspre un orizont de progres care ne reunește. Un orizont de libertate și de democrație, ordonat în

funcție de principiile fundamentale ale Uniunii noastre – respectarea statului de drept, a drepturilor omului, a drepturilor minorităților, respectarea libertății presei și libertăților universitare. Un orizont de progres social împărtășit, pentru că concetățenii așteaptă în mod legitim de la Europa ca ea să fie prosperitatea în serviciul solidarității, în dimensiunea cea mai concretă a vieților lor. Și un orizont, de asemenea, de reunificare a memoriilor noastre în toată diversitatea lor, ca să putem regăsi firul istoriei europene și pentru a putea scrie împreună noi pagini din această istorie.

Acest orizont comun ne permite să mergem înainte, astăzi, într-o lume plină de amenințări și de provocări legate de mediu, tehnologice, economice și geopolitice, afirmând această suveranitate europeană, care astăzi, în fața noului context internațional, este cea mai bună garanție a suveranităților noastre naționale, pe care ea le consolidează fără să le știrbească.

Țările care, cum a fost cazul în România, au fost supuse jugului funestei doctrine Brejnev știu că suveranitatea nu poate fi limitată, ea există sau nu există și, dacă ni se confiscă, atunci trebuie să o recucerim, așa cum ați făcut-o și dumneavoastră.

În schimb, dacă hotărâm cu toții, împreună, putem să-i dăm o prelungire colectivă, pentru a o apăra mai bine, adică pentru a apăra mai bine capacitatea noastră de a face propriile alegeri și să nu ne supunem strategiilor de dependență, de predare, de exploatare și de ingerință, care conturează astăzi o sălbăticire îngrijorătoare a vieții internaționale.

Afirmând împreună suveranitatea noastră, împreună, cei 27, ne acordăm mijloacele pentru a rezista acestei schimbări.

Suveranitatea europeană este, pur și simplu, condiția posibilității exercitării depline a suveranităților naționale în secolul XXI. Acesta este sensul pe care dorim să-l dăm celei de-a 13-a președinții franceze a Consiliului UE, să declinăm, să afirmăm acest principiu imperativ politic și geopolitic de suveranitate europeană în toate domeniile, împreună cu dumneavoastră și cu toți cei 27 de parteneri. Acesta este sensul marilor întâlniri pe care le pregătim – Summitul UE–Uniunea Africană, Forumul ministerial pentru cooperare în Indo-Pacific și, de asemenea, Summitul privind noul model european de creștere și, de asemenea, apărarea de către șefii de stat și de guvern a primei Cărți albe a apărării Europene, busola noastră strategică.

Ce mă surprinde, uitându-mă la drumul pe care l-am parcurs împreună din 2007, este că proiectul nostru european este suficient de puternic pentru a fi atât ceea ce ne permite să vindecăm rănile secolului XX, cât și, de asemenea, ceea ce ne permite să intrăm în secolul XXI puternici, mulțumită identității noastre.

Și, bineînțeles, avem această dublă forță și de aceea susținem perspectiva europeană a Balcanilor de Vest, care are un sens deplin, având în vedere trecutul și viitorul.

Președintele Macron a repetat acest lucru acum câteva zile la Parlamentul European de la Strasbourg – pentru noi, Balcanii de Vest își au locul în Uniunea Europeană.

Iată de ce, sub președinție franceză, vom organiza, de asemenea, o conferință care va avea ca obiectiv să avansăm împreună înspre această nouă etapă a reunificării noastre europene, bazându-ne în special pe principiile metodologiei revizuite a negocierilor de adeziune.

Iată de ce, din punctul meu de vedere..., iată ce sărbătorim astăzi – un progres european. Dar actualitatea ne amintește că acest imens progres se lovește astăzi de riscul unei regresiuni majore.

Unii, într-adevăr, ar vrea să ne tragă înapoi înspre lumea stabilită la Ialta, din care curajul și angajamentul dumneavoastră în construcția europeană ne-au smuls. Și nu vom putea accepta acest lucru fără să renunțăm la tot ceea ce am construit împreună și la toate perspectivele de viitor pe care le-am adoptat.

Iată de ce, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari provocări, căreia trebuie să-i răspundem astăzi, este să restabilim o relație de stabilitate și de previzibilitate cu Rusia. Este o provocare care se adresează unei întregi generații, dar este, în același timp, o provocare urgentă, deoarece este din ce în ce mai clar, de mai mulți ani și cu atât mai mult astăzi, că vecinul nostru rus a hotărât să se poarte ca o putere care cauzează dezechilibre, refuzând să respecte marile principii ale securității europene, pe care, amintesc, sunt fapte... Rusia acceptase aceste principii, cu noi, la Helsinki în ʼ75, la Paris în 1990. Ea încearcă astăzi să impună o logică de zone de influență fondată pe slăbirea și limitarea suveranității statelor limitrofe și amenințând anumiți aliați ai noștri, ai NATO și parteneri ai UE și desfășurând manevre de ingerință chiar pe teritoriul Uniunii Europene și al NATO.

Pentru a găsi un nou echilibru cu vecinul nostru rus, trebuie să formulăm principii cu aliații și partenerii noștri. Și tocmai aceasta facem.

Dar trebuie, de asemenea, ca noi, europenii, așa cum am început deja să facem, trebuie să articulăm conținutul acestor principii, pentru că această sarcină ne duce la chestiuni care nu afectează pe nimeni atât de mult ca pe noi – chestiunea reunificării continentului nostru, al cărei preț l-am amintit, chestiunea securității într-o lume de jocuri de putere și de raport de forțe care, în această lume, ia o cotitură înspre sălbăticire. Numai aceasta ne permite să rămânem actori ai destinului nostru, stăpâni pe destinul nostru, tocmai pentru că suntem uniți.

Și întrebarea care ni se pune astăzi este următoarea: cum să facem față împreună?

Din punctul meu de vedere, răspunsul se declină în trei puncte.

Mai întâi, arătând că principiile fundamentale ale organizării securității colective în Europa nu sunt negociabile. Mă gândesc la suveranitatea statelor, care trebuie să fie pe deplin respectată, inviolabilitatea frontierelor și integritatea teritorială a statelor, libertatea pe care o are fiecare stat să-și hotărască alianțele și organizațiile la care dorește să adere și, în plus, la drepturile omului și libertățile fundamentale, a căror aplicare este universală.

Nimic, astăzi, nu ar putea justifica slăbirea acestor principii care se află în centrul, repet, Actului final de la Helsinki și al Cartei de la Paris, pe care Rusia le-a acceptat. Tocmai aceste principii sunt amenințate astăzi de către Rusia.

În ceea ce privește Ucraina, vreau să fiu deosebit de clar: Rusia trebuie să fie conștientă de lovitura pe care și-ar da-o sie însăși dacă ar purta un nou atac împotriva acestei țări, pentru că europenii nu ar accepta acest lucru, ne-am luat cu toții angajamentul solemn și încă de pe acum am început să pregătim sancțiunile masive pe care le-am adopta, fără să ezităm, față de Rusia, dacă se va ajunge până acolo.

Pe baza acestor principii, responsabilitatea noastră este să încercăm să definim împreună cu Rusia termenii unui dialog exigent privind reglementarea relației noastre de

concurență strategică. Acest dialog este indispensabil, cu condiția ca el să fie purtat pe baza unei ordini de zi pe care am hotărât-o noi, împreună, pentru că vedem că astăzi, fără reguli, o coabitare cu Rusia este o coabitare instabilă și periculoasă.

Pe termen scurt, prioritatea noastră trebuie să fie să căutăm calea unei detensionări. Este efortul căruia ne consacrăm, în cadrul formatului Normandia, împreună cu Germania, pentru a obține gesturi care să permită să ajungem la implementarea Acordurilor de la Minsk. Aceste eforturi au fost reluate la reuniunea de la Paris, acum câteva zile, și se vor continua.

Mai pe larg, de 20 de ani am asistat la distrugerea treptată a tuturor regulilor care încadrau concurența strategică, ceea ce ne-a dus în fond la o lume care este cea a anilor ʼ60, adică la o lume unde competiția militară și strategică riscă să se exprime în stare pură, fără nicio regulă, fără nicio constrângere.

Într-adevăr, tratatele care ne legau nu mai există sau nu mai sunt în concordanță cu realitățile militare contemporane.

Trebuie deci, fără să cedăm nimic din respectul pe care îl datorăm marilor principii menționate adineauri, trebuie deci să negociem regulile adaptate provocărilor actuale, că e vorba de armamentele nucleare strategice, care fac obiectul unui dialog între Rusia și Statele Unite, pe care și noi ne coordonăm strâns cu Washingtonul, sau că este vorba de armamentele convenționale, exercițiile militare sau mecanismele de previzibilitate ale activităților militare.

În cadrul acestui dialog, europenii trebuie să poarte o viziune și poziții comune, folosindu-se de mecanismele de coordonare existente.

Și, în sfârșit, având în vedere că ne angajăm în acest dialog cu Rusia alături de aliații noștri, dar și în calitate de europeni, încercăm să facem să se audă un singur glas european de fiecare dată când este vorba de securitatea europeană, reafirmând, în același timp, angajamentul nostru deplin în cadrul NATO și al politicii sale de apărare și de descurajare.

Prima etapă a integrării României într-o comunitate euroatlantică de solidaritate și responsabilitate a fost aderarea sa la NATO, în 2004. Este mândria noastră că am contribuit la această integrare și, de asemenea, suntem mândri astăzi, în calitate de aliat, partener european și țară prietenă, să ne aflăm alături de dumneavoastră în aceste vremuri, când contextul de securitate se degradează la frontierele dumneavoastră, care sunt astăzi și frontierele noastre.

Acesta este sensul anunțului făcut de președintele republicii privind disponibilitatea noastră să contribuim la noi măsuri de reasigurare în beneficiul României. Acest angajament se înscrie în continuitatea acțiunii noastre pentru securitatea noastră comună, ca și misiunile de poliție aeriană și în cadrul misiunilor eFP, prezențelor avansate în Estonia și Lituania, pe care Franța le va menține.

Spun, de asemenea, că prin intransigența față de principii, atunci când stabilitatea și securitatea continentului nostru se află în joc, căutarea unui dialog exigent cu Rusia, un angajament concret, atât în apărarea europeană, cât și în Alianța Atlantică, numai astfel vom putea să afirmăm ceea ce suntem în mod colectiv, adică o mare putere capabilă să-și apere propriile interese și să se facă respectată, o putere de echilibru și de stabilitate, care își manifestă atașamentul față de reguli. Iată, dragi prieteni, ceea ce doream să vă spun la această a 15-a aniversare a aderării României la Uniunea noastră.

În numele istoriei europene care ne-a reunificat, în numele viitorului de suveranitate pe care îl putem construi împreună și în numele fermității și unității pe care le demonstrăm astăzi pentru a păstra aceste cuceriri și pentru a apăra acest orizont, vă mulțumesc.

Florin-Vasile Cîțu

#16852

H=0V=0L=2

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru,

Domnule Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa și afaceri externe al Republicii Franceze,

Distinși reprezentanți ai cultelor religioase,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Doamnelor și domnilor miniștri,

Excelențele Voastre, doamnelor și domnilor ambasadori și reprezentanți ai misiunilor diplomatice,

Stimați invitați,

Onorată asistență,

Intrarea în Uniunea Europeană este benefică pentru toți românii, dar în același timp necesară, chiar dacă unii dintre noi au alte opinii.

Poate prea des, în ultimii ani, unii politicieni s-au folosit de sau au promovat negativ aderarea României la Uniunea Europeană.

Totuși, este o realitate de necontestat faptul că aderarea la Uniunea Europeană a adus bunăstare, libertate, securitatea României, care astăzi este mai importantă decât oricând, și a românilor, indiferent de forma ei, definită de Constituție, alimentară, financiară, socială sau sanitară.

Cele mai mari câștiguri pentru România și români sunt cele trei mari libertăți care nu au existat înainte de aderare – libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a capitalurilor.

Dacă ne uităm în jurul României, toate țările au luat o decizie importantă. Noi am luat decizia că suntem o țară europeană. A fost prima dată în istoria României când a existat consens transpartinic, toate partidele politice s-au pus de acord cu privire la drumul european al țării noastre.

Această aderare a atins și a pătruns toate nivelurile societății românești.

Nivelul politic – România face parte acum din marile familii politice europene.

Totuși, în România, unii politicieni au tendința să dea vina pe Uniunea Europeană pentru toate nerealizările lor, pentru lucruri ca distrugerea industriei și pentru faptul că nu se mai cumpără doar produse românești, ci și produse străine.

Adevărul este exact invers – aderarea la Uniunea Europeană a creat calea pentru ca poporul român să vorbească și să aplice lucruri ca: standarde internaționale, competență, profesionalism, meritocrație, evaluare, piață liberă, cu care am început să ne obișnuim la doar câțiva ani după aderare.

Pentru mine și pentru Partidul Național Liberal, aderarea la Uniunea Europeană a constituit un prilej prin care fundamentele liberale au avut ocazia să se afirme și să demonstreze că fac parte din politica europeană.

Și, da, astăzi ia românească este unul dintre cele mai apreciate produse românești în Uniunea Europeană, iar

Dacia Duster – care, nu știu, este o mașină românească făcută de o firmă franțuzească sau invers – este în topul preferințelor cumpărătorilor din Franța, Olanda și Germania.

Cel mai mare câștig al României și al românilor este că nu ne mai bucurăm doar noi de produsele românești și le-am dat ocazia tuturor să se bucure de acestea.

În esență, lucrul important este că Uniunea Europeană ne-a adus împreună. Împreună cu marile națiuni cu tradiții din Europa, de la egal la egal. Ne-a permis, practic, să ne întoarcem într-un loc căruia România i-a aparținut dintotdeauna.

Europa înseamnă că ne apărăm împreună, creștem împreună, facem planuri pentru viitor împreună.

A permis multor români care nu-și găseau satisfacția profesională sau materială în țară să o facă în interiorul familiei Uniunii Europene, dar ei neuitând niciodată că sunt români.

Tinerii noștri, viitorul nostru, pot astăzi să se formeze și să studieze ușor și liber oriunde în Europa.

În ultimii 15 ani, România a progresat ca națiune europeană, oportunitățile de muncă, de studiu, de investiții au crescut exponențial.

Decalajul economic – așa cum s-a văzut și în cel mai recent raport al OECD – și social, în comparație cu țările occidentale, s-a micșorat. Am devenit o societate mai atractivă pentru investitorii străini și pentru marile companii internaționale, iar demnitatea, libertatea, drepturile individuale ale omului și egalitatea au devenit valori de necontestat.

România a contribuit în mod constant, prin acțiuni comune, la îmbunătățirea mecanismelor de dezvoltare ale UE și la perfecționarea instrumentelor politice stabilite la nivel comunitar.

Prin unitate și solidaritate, am gestionat una dintre cele mai dificile crize sanitare pe care UE le-a traversat încă de la fondarea Comunității Europene.

Prin reformele pe care și le-a asumat, România este astăzi un actor european care poate să asigure continuitate în susținerea stabilității și predictibilității sistemului fiscal. Continuă să faciliteze un dialog onest și echilibrat cu toți investitorii și să identifice soluții de dezvoltare economică pe termen mediu și lung.

Suntem puternic angajați în asigurarea securității și stabilității granițelor de est, iar evoluția complexă și imprevizibilă a situației din proximitatea țării noastre ne determină să ne consolidăm și postura de furnizor important de securitate și stabilitate.

De aceea, vă spun foarte clar: viitorul României este strâns legat de viitorul construcției europene.

Eforturile noastre trebuie concentrate pe identificarea unor direcții care să faciliteze creșterea sustenabilă a calității vieții tuturor cetățenilor.

În același timp, viziunea și acțiunile noastre comune la nivelul UE trebuie să fie calibrate schimbărilor ample care se produc chiar acum, sub ochii noștri, la nivel regional și european.

Pentru mine și pentru Partidul Național Liberal, Uniunea Europeană este singura opțiune.

Vă mulțumesc.

Ion-Marcel Ciolacu

#22896

H=0V=0L=2

Cu mare bucurie vă urez un călduros bine ați venit la ședința solemnă comună pentru aniversarea a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană!

Încă de la apariția statului român modern, poporul român a îmbrățișat, cu entuziasm și pasiune, cultura occidentală și, în special, pe cea franceză.

În perioada pașoptiștilor, în cea a regalității, în timpul și între cele două războaie mondiale, alegerea românilor a fost mereu Europa.

După o îndepărtare forțată în anii comunismului, anul 1989 a însemnat reafirmarea, cu toată puterea și determinarea unui popor dornic de libertate, apartenenței la proiectul european.

A urmat un drum lung, marcat de numeroase decizii și reforme dificile, dar care a culminat, în anul 2007, cu unul dintre cele mai semnificative momente ale istoriei noastre recente, aderarea la Uniunea Europeană. Acel moment a fost o mare victorie a României, dar, în egală măsură, și o victorie a Europei.

În contextul prezenței la București a domnului ministru Le Drian, aș dori să remarc faptul că țara domniei-sale a fost, în istorie, unul dintre marii susținători ai României.

De aceea, domnule ministru, vă mulțumesc pentru gestul de mare prietenie de a vă alătura în cadrul acestei ședinței solemne, mai ales având în vedere agenda dumneavoastră atât de complexă în acest semestru al președinției franceze a Consiliului Uniunii Europene.

Distinsă audiență,

Uniunea Europeană este un proiect în continuă dezvoltare, al cărui viitor îl conturăm împreună.

În vremurile bune ne bucurăm de prosperitate, de libera circulație, de oportunitatea de a avea studii și cariere paneuropene, iar în vremurile grele ne bucurăm de protecția și solidaritatea europeană.

Mecanismul european de redresare și reziliență și, din perspectiva României, PNRR reprezintă o șansă extraordinară pentru alinierea economiei noastre la cele mai moderne standarde.

Acum traversăm un context geopolitic extrem de complicat. Mai întâi criza pandemică, la care se adaugă evoluțiile deosebit de îngrijorătoare de la frontiera de est.

După cum știți, România este un partener de încredere atât din punct de vedere militar și al prezenței sale în NATO, cât și din postura de gardian al frontierelor externe ale Uniunii Europene, prin participarea la misiunile Frontex.

Suntem convinși că o vecinătate sigură, cu țări prospere și stabile, reprezintă cea mai bună cale spre propria pace.

Salut, cu acest prilej, acțiunile care vizează avansarea parcursului european al statelor din Balcanii de Vest și intensificarea dialogului cu statele Parteneriatului Estic.

## Stimați oaspeți,

Ne aflăm în Anul european al tineretului, un moment de recunoaștere a provocărilor pe care le-au avut tinerii pe perioada pandemiei.

Este un moment cu atât mai bun să ne amintim că tinerii noștri sunt cei care vor trăi în lumea pe care noi o construim. Ei trebuie să se regăsească atât în valorile generoase care au condus la crearea Uniunii, cât și în deciziile cele mai concrete, care vor avea un impact direct asupra vieții lor de zi cu zi.

La 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană avem nevoie de un nou pact politic, precum momentul Snagov, care să dea direcție României în Uniunea Europeană în perioada următoare – o nouă agendă europeană pentru țara noastră, care să asigure dezvoltarea României și folosirea oportunităților disponibile la nivel european în interesul românilor.

De aceea, închei acest discurs cu gândul că trebuie să le oferim tinerilor noștri tot sprijinul de care au nevoie, pentru ca și ei să lupte, la rândul lor, pentru visul Europei unite.

Vă mulțumesc.

Nicolae-Ionel Ciucă

#26635

prim-ministrul României

H=0V=0L=2

## **Domnul Nicolae-Ionel Ciucă** – _prim-ministrul României_ **:**

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte al Senatului României, Domnule ministru Le Drian,

Distinși membri ai Parlamentului României, Distinși membri ai Guvernului, Distinși reprezentanți ai cultelor religioase,

Stimați membri ai Corpului diplomatic acreditat la București,

Doamnelor și domnilor,

Ședința solemnă de astăzi este un moment important de bilanț și perspectivă. Cei 15 ani de la aderarea României au echivalat cu transformări semnificative în beneficiul cetățenilor noștri. De asemenea, a fost o perioadă în care am înțeles importanța și am susținut o Uniune Europeană puternică, solidară, coezivă. România și-a dorit să intre în Uniune și a fost primită ca urmare a voinței românilor, care și-au dorit democrație, libertate, economie de piață atunci când au ieșit în stradă pentru a răsturna regimul totalitar comunist.

Uniunea Europeană se află astăzi într-un moment definitoriu al existenței sale, dacă privim experiența recentă determinată de pandemia de COVID-19 sau ambițiile legate de tranziția ecologică și digitală. Aș putea spune că este un moment important nu doar pentru relansarea proiectului european, după dificultățile generate de criza sanitară, ci și un context de turnură către ceea ce va trebui să fie Europa viitorului – conectată, ecologică, inovatoare. Sunt profund convins că acest semestru al președinției franceze a Consiliului Uniunii Europene va contribui la consolidarea inițiativelor noastre comune necesare creșterii rezilienței Uniunii Europene și pregătirii acesteia pentru economia viitorului.

Anul acesta a debutat cu o serie de evoluții îngrijorătoare în vecinătatea Uniunii Europene. Suntem martorii unui narativ pe care îl credeam o manifestare a secolelor trecute: sfere de influență, negarea dreptului suveran al statelor de a-și alege alianțele din care doresc să facă parte. Aceste atitudini, declarații și posturi de forță ne confirmă, o dată în plus, două lucruri. În primul rând, stabilitatea, prosperitatea și securitatea României sunt garantate prin apartenența noastră la Uniunea Europeană și la NATO.

În al doilea rând, unitatea și solidaritatea europeană și transatlantică sunt unica opțiune viabilă pentru a putea gestiona eficient provocările și a valorifica oportunitățile. Uniunea și parteneriatele sunt răspunsul!

Uniunea Europeană a fost o opțiune fără echivoc a cetățenilor români, confirmată prin orientarea proeuropeană constantă a opiniei publice. Înainte de aderarea la UE, această opțiune europeană reflecta dorința românilor de a fi parte a spațiului de valori și prosperitate al Uniunii. După aderare, europenismul României a fost consolidat de experimentarea directă de către cetățeni a beneficiilor concrete ale apartenenței la Uniunea Europeană.

Expertiza și finanțarea europeană și-au pus indisolubil amprenta în aproape toate domeniile economice, fie că vorbim despre proiecte de reabilitare și infrastructură la nivel local sau regional, despre susținerea dezvoltării și modernizării agriculturii românești sau despre participarea la proiecte de cercetare. Mai mult decât atât, milioane de români lucrează, învață ori își petrec vacanțele în alte țări din Uniunea Europeană. Majoritatea exporturilor românești sunt operate de către state membre ale Uniunii Europene. Piața unică europeană este deschisă antreprenorilor români care beneficiază de acces liber și sprijin acordat prin finanțările europene. Tinerii români participă intens în schimburile universitare finanțate prin programele Erasmus.

După aderarea la Uniunea Europeană, produsul intern brut al României s-a triplat: 2006 – 342,7 miliarde lei; 2021 – 1.190 miliarde lei. Iar PIB-ul pe cap de locuitor a devenit de aproape patru ori mai mare: 2006 – 16.170 lei; 2021 – 61.368 lei.

În calitatea sa de membru al Uniunii Europene, România nu este numai beneficiar al prosperității economice generate de cadrul european, ci are astăzi șansa de a contribui direct la conturarea politicilor europene și la construcția unui viitor al Uniunii.

Dezbaterile în desfășurare din cadrul Conferinței privind viitorul Europei ne confirmă că cetățenii români, la fel ca majoritatea cetățenilor europeni, doresc mai multă Europă și mai multă convergență în dezvoltarea sa.

Unitatea în protejarea valorilor europene, în promovarea elementelor fundamentale ale democrației și statului de drept în Uniune și în vecinătatea acesteia este esențială pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. De asemenea, obiectivele vizând o Uniune mai puternică pot fi atinse doar prin manifestarea unei veritabile solidarități și unități europene.

## Doamnelor și domnilor,

La 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, avem o nouă perspectivă determinantă pentru viitorul României. Avem oportunitatea de a recupera în dezvoltarea de infrastructură, care să asigure conectarea fizică a României la rețelele de transport europene. Avem șansa unor progrese importante în sfera digitalizării, a educației și pentru oferirea unor servicii de sănătate de calitate. Avem și posibilitatea de a avansa către decarbonizarea economiei, prin investiții în tehnologii cu emisii reduse de CO2. Într-adevăr, prin aceste reforme și investiții, România poate să garanteze o dezvoltare incluzivă, de care să beneficieze pe termen mediu și lung toți românii, indiferent dacă locuiesc în zonele urbane sau rurale, în oricare parte a României. În același timp, avem datoria să ne asigurăm că aceste schimbări sunt implementate de o manieră echilibrată și justă, cu luarea în considerare a realităților și provocărilor cu care se confruntă astăzi cetățenii noștri.

Pentru a implementa reforme și investiții, România va beneficia, în perioada 2021–2027, de aproape 80 de miliarde de euro, prin intermediul celor două mari instrumente agreate la nivelul Uniunii Europene: bugetul multianual pe 7 ani și Planul european de redresare.

Totodată, acțiunea României în plan european va continua să fie ghidată de respectul deplin pentru statul de drept, pentru principiile și valorile înscrise în tratatele Uniunii Europene, ca piloni de bază ai Uniunii, precum și pentru dreptul european, în general.

Participarea directă la Uniunea Europeană, în calitatea de stat membru, ne-a reconfirmat și faptul că solidaritatea și unitatea sunt un parcurs cu dublu sens. Prin exercitarea președinției Consiliului Uniunii Europene în 2019, România a confirmat că are maturitatea necesară pentru a susține, promova și ghida Uniunea în atingerea obiectivelor sale strategice. Declarația de la Sibiu a reușit, de asemenea, să contureze liniile strategice pentru evoluția Uniunii, confirmând ambiția pentru a avansa proiectul european. În egală măsură, pregătirea pentru aderarea la spațiul Schengen, precum și obiectivul de integrare în zona euro sunt contribuții directe la aprofundarea integrării europene.

România continuă să rămână angajată în sprijinirea activă a obiectivului de consolidare a Uniunii Europene. Aceasta este și o așteptare confirmată în cursul dezbaterilor recente la nivel național, în contextul Conferinței privind viitorul Europei, care evidențiază nevoia de unitate și convergență în Uniunea Europeană. Este imperativ să răspundem așteptărilor cetățenilor prin inițiative și soluții concrete la nivel european.

Acest lucru mă determină să reamintesc aprecierile europene ale lui Robert Schuman, părintele fondator al Europei unite și ministru de externe al Republicii Franceze: „Lecțiile dure de istorie m-au învățat să mă feresc de improvizațiile pripite, de proiectele prea ambițioase, dar m-au învățat și că, atunci când o judecată obiectivă, matură, bazată pe realitatea faptelor și a interesului superior al oamenilor ne conduce la inițiative noi, chiar revoluționare, este important – chiar dacă acestea contravin obiceiurilor consacrate, antagonismelor seculare și vechilor rutine – să rămânem fermi și să perseverăm.”

Doamnelor și domnilor,

Forța Uniunii Europene și a României, ca stat membru, este determinată și de capacitatea sa de a-și proiecta valorile și de a consolida parteneriatele în vecinătatea sa. Ca stat care valorifică experiența propriei aderări la Uniune, suntem pregătiți să acționăm în continuare pentru a transmite mai departe valorile și principiile europene în vecinătatea noastră, către partenerii noștri care au făcut o opțiune strategică solidă, pe calea reformelor și a proceselor de modernizare europeană.

În egală măsură, sunt convins că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să continue să lucreze cu partenerii strategici – state și organizații cu care avem în comun valori și cu care împărtășim obiectivul unei societăți echitabile și durabile, fundamentată pe democrație, drepturile omului, stat de drept și economie de piață. Avem nevoie de aceste parteneriate, inclusiv pentru a capacita Uniunea să proiecteze mai departe modelul său de dezvoltare, care a generat prosperitate și stabilitate mai mult de 50 de ani și care continuă să rămână valid.

În concluzie, parcurgem momente istorice din toate punctele de vedere: tehnologic, social, securitar. Traversăm provocări fără precedent, fie că vorbim de pandemie sau de impactul transformărilor digitale. Prezentul necesită o atenție particulară, pentru că ne definește viitorul. În același timp, trebuie să învățăm din erorile trecutului pentru a creiona un viitor mai bun, iar Uniunea Europeană are forța intrinsecă de a asigura o perspectivă de creștere și stabilitate pentru generațiile viitoare. Pentru aceasta avem nevoie de aportul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, de unitate și de solidaritate. Însă mai cu seamă este nevoie de păstrarea valorilor democratice ale Uniunii, care sunt fundamentul păcii, securității și prosperității noastre comune. Acest lucru nu trebuie uitat. Valorile Uniunii trebuie să reprezinte punctul de gravitație al acțiunilor noastre prezente și viitoare.

Aș dori să închei acest mesaj cu reflecția unui mare promotor român al unității europene. Politicianul și diplomatul Grigore Gafencu scria în jurnalul său din 1941–1943, la un moment de mare răscruce pentru continentul nostru: „Europa e trecutul nostru; ea trebuie să fie și viitorul. Ea cuprinde o idee de unitate, după cum cuprinde o idee de diversitate și de ” echilibru _._

Vă mulțumesc.

Angel Tîlvăr

#37475

H=0V=0L=1

## **Domnul Angel Tîlvăr:**

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Domnule ministru pentru Europa și afaceri externe,

Domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai cultelor religioase,

Doamnelor și domnilor europarlamentari, Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic, Distinși invitați,

Marcăm astăzi unul dintre cele mai importante evenimente din istoria României, eveniment care a produs schimbări ample la nivelul societății românești, în ansamblu, dar mai ales la nivelul fiecăruia dintre noi, aderarea la Uniunea Europeană.

Opțiunea firească de a se îndrepta spre Occident, afirmată încă din 1989, se bazează pe dorința poporului român de a construi o democrație funcțională și de a-și asigura prosperitatea.

Procesul de aderare nu a fost unul ușor. A început în 1993, când a fost semnat acordul de asociere la Uniunea Europeană.

În 1995, România a depus oficial cererea de aderare, iar în 1999, Consiliul European, la Helsinki, a decis începerea negocierilor pentru ca, după semnarea Tratatului de aderare, în 2005, România să devină stat membru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.

Am menționat acest parcurs pentru că el a avut la bază un acord larg al clasei politice românești, o situație de convergență, exprimând voința românilor.

## Doamnelor și domnilor,

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost un obiectiv asumat de întreaga clasă politică, a fost o dovadă a responsabilității, a capacității de a coopera și de a acționa unitar în vederea atingerii unui obiectiv de interes național.

Aderarea a fost un pas important. El a însemnat implementarea de reforme necesare țării noastre, dar, cred eu, important este procesul continuu al integrării, al recuperării decalajului de dezvoltare, al racordării complete a României la spațiul european.

În acești 15 ani, România a făcut pași evidenți în această direcție. Poate viteza nu a fost cea dorită, ne-am mai poticnit, am mai greșit, dar pașii înainte sunt evidenți. România se află astăzi într-o poziție mai bună decât acum 15 ani. Sunt multe date care ne trimit la această afirmație. Dar ceea ce contează însă este ca românii să simtă și să conștientizeze evoluția și beneficiile care vin ca urmare a apartenenței la Uniunea Europeană.

Avem de lucru în continuare pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre regiuni, atât în interiorul țării, cât și dintre România și alte țări membre, așa cum sunt multe de îmbunătățit în ceea ce privește utilizarea instrumentelor financiare europene.

Impactul pozitiv al aderării la Uniune rămâne unul perceptibil, fie prin proiectele pe care România le implementează cu finanțare europeană, fie prin beneficiile pe care sistemul de valori și libertăți europene le aduce.

Totuși, toți acești ani au dus la modernizarea României, la îmbunătățirea capacității instituționale și administrative, la dezvoltarea economică și, nu în ultimul rând, la consolidarea democrației.

## Doamnelor și domnilor,

Procesul de integrare a însemnat și o participare consistentă la mecanismele decizionale europene și vreau să reamintesc exercitarea de către țara noastră, pentru prima dată, a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, din ianuarie până în iunie 2019. Spun asta pentru că România trebuie să rămână proactivă în conturarea agendei europene.

Pentru că, după 15 ani, țara noastră are, cred eu, instrumentele necesare pentru a deveni inițiator de măsuri și politici de dezvoltare economică.

România are nevoie de Uniunea Europeană, așa cum Uniunea Europeană are nevoie de România, iar provocările ultimei perioade dovedesc că viitorul României este strâns legat de viitorul Uniunii Europene.

Sper ca reflecția asupra proiectului european, generată de Conferința privind viitorul Europei, să ne permită să ne exprimăm în domenii care merită toată atenția: schimbări climatice, sănătate, securitate comună, transformare digitală, democrație, migrație, educație, cultură, tineret, sport și rolul parlamentelor naționale.

## Doamnelor și domnilor,

România este un stat european responsabil și implicat, în contextul în care avem nevoie de o Uniune întărită în interior, dar și în plan global, pentru că o Uniune Europeană puternică este esențială pentru prosperitatea și stabilitatea regională. Criza actuală de securitate din vecinătate confirmă acest lucru. Consider că Uniunea Europeană poate fi mai puternică, de aceea ușa Uniunii Europene trebuie să rămână deschisă pentru partenerii care împărtășesc valorile noastre comune.

Totodată, Uniunea Europeană are vocația de a proiecta în jurul său stabilitate, democrație, dezvoltare economică și prosperitate.

Lucrurile pe care le-am adus în atenția dumneavoastră cred că vorbesc despre o realitate care încurajează susținerea proiectului european. Această realitate trebuie întărită și dezvoltată în permanență, zi de zi, mai ales în contextul presiunilor la care este supusă în prezent Uniunea Europeană, al tendințelor distructive care-i amenință unitatea și al încercărilor permanente de destabilizare.

Alături de NATO sau Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenența României la Uniunea Europeană este o șansă de dezvoltare și acest lucru trebuie afirmat și transpus în beneficii pentru români.

Închei în spiritul dezideratului exprimat de Jean Monnet: „Continuați, continuați! Nu există alt viitor pentru popoarele Europei decât în Uniune.”

Vă mulțumesc foarte mult.

Ionuț-Marian Stroe

#43140

H=0V=0L=2

## **Domnul Ionuț-Marian Stroe:**

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru Nicolae Ciucă,

Domnule ministru Jean-Yves Le Drian,

Stimați invitați,

Excelențele Dumneavoastră, doamnelor și domnilor ambasadori,

Dragi colegi din Executiv și din Parlament,

România este Uniunea Europeană.

Este o afirmație atât de simplă, dar care, după 15 ani, vedem și simțim, în viața de zi cu zi, că înseamnă mult mai mult decât ne-am fi putut imagina atunci.

Europa a fost „acasă” pentru noi, românii, întotdeauna, chiar dacă aspirațiile noastre europene s-au împlinit abia în anul 2007.

Tocmai de aceea, în astfel de momente, precum cel al integrării, deciziile au venit normal, natural, pentru că sunt lucruri care ne definesc ca nație, pentru că sunt lucruri care ne aparțin, pentru că sunt lucruri pe care cu toții ni le-am dorit.

Europa este aici, iar progresul României este în acești 15 ani evident, chiar dacă sunt – și trebuie să o spunem și să o recunoaștem – încă foarte multe lucruri de făcut.

Fie că trăiești într-un oraș modernizat grație fondurilor europene, fie că tinerii studiază într-o universitate modernă sau mergi la o competiție sportivă, pe unul dintre stadioanele modernizate, fie că mergi pe o autostradă, pe un drum reabilitat, într-o stațiune cu obiective turistice realizate din bani europeni ori într-o comună cu școli modernizate, în localități unde au fost introduse rețele de apă și canalizare, fie că întâlnești antreprenori care au putut să își dezvolte afaceri sau să-și instruiască angajații, vei afla atunci că foarte multe dintre ele au fost posibile pentru că banii, proiectele și programele europene au funcționat în România.

Chiar și așa, bineînțeles, am fi putut avea o absorbție mult mai mare și, cu siguranță, rezultatele ar fi putut fi sau ar fi putut deveni spectaculoase.

Din fericire pentru noi, dragi colegi, timpul nu este încă pierdut.

La fel cum vei afla, vorbind cu orice român, că libertatea de a circula, de a călători și – un lucru foarte important – libertatea de a munci în spațiul european, aceste drepturi au devenit pentru noi, românii, normalități. Ne-am bucurat de ele, beneficiem de ele.

În cei 15 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România s-a bucurat de cea mai mare ascensiune economică din istoria ei. În 2006, PIB-ul abia se apropia de 100 de miliarde de euro, iar în 2021 am făcut deja un salt de două ori și jumătate, ajungând la un PIB de 240 de miliarde de euro.

În veniturile românilor vedem aceeași creștere. În 2007, salariul mediu abia atingea 300 de euro. Astăzi, în schimb, am ajuns la borna de 600 de euro.

Uniunea Europeană a fost în acești 15 ani un partener generos și corect cu țara noastră. Am primit finanțări din partea Uniunii Europene de aproape trei ori mai mult decât am contribuit – un plus de 40 de miliarde de euro.

Putem să ne uităm, de exemplu, la agricultură, unul dintre domeniile care au avut cel mai mult de câștigat – pe lângă banii din proiecte, aproape 11 miliarde de euro au intrat direct în buzunarele fermierilor printr-un mecanism simplu și ușor de accesat, subvenția.

Prin programele adresate tinerilor – Erasmus –, zeci de mii de tineri din România au reușit să se formeze ca specialiști în universități de top din Europa.

La început, una dintre cele mai importante priorități a fost reforma justiției și lupta anticorupție. Am ajuns astăzi la rezultate palpabile, chiar dacă sunt încă necesare anumite corecturi și reforme.

Pandemia, dragi colegi, ne-a arătat și ea cât de importantă este solidaritatea europeană în momente de criză. Solidaritate care s-a tradus în acces rapid la medicamente, la echipamente medicale și, bineînțeles, la vaccin.

Și, poate cel mai important, privind acum spre viitor, avem acces pentru următorii ani la cel mai mare program de finanțare pentru dezvoltare – PNRR.

Trebuie să facem tot ceea ce este în puterea și pasiunea noastră, bineînțeles, pentru a împlini și a ne împlini noi, românii, în Europa și pentru a deveni o forță, de ce nu?

Ilie-Dan Barna

#48632

H=1V=1L=2

Domnule premier,

Domnilor miniștri și doamnelor miniștri,

Stimați colegi,

Dragi invitați,

Vă provoc astăzi la un exercițiu de imaginație – să ne închipuim cum ar fi fost România fără structurile europene și euroatlantice.

Vă invit să vă uitați la ce se întâmplă cu statele din jurul nostru care au ratat acest tren.

Niciuna dintre țările din regiune care au ratat aderarea nu poate să spună astăzi că a avut o strategie înțeleaptă. Toate aceste țări se zbat astăzi în incertitudine și nesiguranță.

România, din fericire, la momentul acela, nu a ezitat.

Mai corect spus, de fapt, românii nu au ezitat. Pentru că statul nostru a tratat adesea integrarea neconvins și neentuziast, mai mult ca slogan decât ca angajament ferm.

Și, chiar dacă această ședință solemnă e, cumva, ca o lecție la clasă, în care, având inspecție, fiecare vorbește frumos și politicos, ca să arătăm ce clasă bună suntem, cred că o imagine realistă despre acești 15 ani ar fi, de asemenea, utilă pentru România și pentru Europa.

Și o să punctez câteva lucruri.

Spun asta pentru că politicienii de rit vechi, în momentul integrării, au înțeles că o lupă uriașă va veni asupra României, care va face foarte vizibile și nepotismul, și corupția, și incompetența. Și, din acest moment, în loc să aderăm cu premianții din centrul Europei, în 2004, am reușit acest lucru alături de Bulgaria, doar în 2007. Dar a fost un lucru excelent.

Însă am aderat cu tinicheaua MCV de coadă. Pentru că reprezentanții noștri, ai statului român, nu au fost în stare să dea garanții că România va avea cu adevărat un stat de drept funcțional.

Astăzi, astăzi, 15 ani mai târziu, încă suportăm această rușine.

Și, mai grav, dacă ne uităm la acțiunile Guvernului nostru, vedem că nu sunt semne că vom scăpa prea curând de această tinichea și nici de perspectiva de a intra în Schengen nu... ne îngrijorăm.

Inclusiv în această onorată adunare încă mai sunt oameni care cred și încearcă să ne convingă că „Secția specială” de investigare și șantajare a magistraților este ceva ce poate fi păstrat, în ciuda avertismentelor Comisiei Europene și ale Comisiei de la Veneția.

Nu! Nu, dragi colegi și invitați! „Secția specială” nu face decât să prelungească MCV și, odată cu el, imaginea aceasta păcătoasă, dar reală, că în sânul clasei politice

românești, inclusiv la vârful ei, nu există nici voința și nici putința de a consolida cu adevărat statul de drept în România, așa, european, cum îl pretindem.

Doamnelor și domnilor,

La 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, scopul nostru astăzi ar fi trebuit să fie o integrare mai profundă într-un bloc comunitar care, ne place sau nu, a început de ani de zile să vorbească despre o Europă cu mai multe viteze. Și, în loc să mărim viteza, părem că dorim cu tot dinadinsul să intrăm în marșarier. Nu e o metaforă, e purul adevăr pe care îl trăiesc cetățenii noștri.

Uitați-vă la exemplul cu eforturile de aderare la moneda euro!

În 2016 îndeplineam patru din cele cinci criterii de convergență. Astăzi, abia mai îndeplinim unul din ele. Iar șansa ca termenul anunțat de actualul ministru de finanțe – 2029 – să fie unul real este ridicol de mică.

Aproape toate guvernele care s-au succedat de la aderare încoace au preferat să pice în capcana ieftină a scandalurilor ieftine și zilnice, a scandalurilor populiste și au abandonat viziunea pe termen lung.

O responsabilitate colectivă – să nu uităm din când în când să mai privim și dincolo de ziua de azi – lipsește cu desăvârșire.

Dacă nu ne înțelegem între noi pe aceste obiective importante nu rămâne prea multă speranță pentru România.

Vă spun cu toată responsabilitatea că e timpul să ne întoarcem la obiective majore, să ne definim clar ce proiect de țară are această generație. Pentru că, dacă nu o facem, o să ne pierdem în continuare inginerii și muncitorii și medicii, care aleg să meargă acolo unde Uniunea Europeană chiar funcționează.

Pentru mulți dintre compatrioții noștri – și o știți fiecare foarte bine – România e locul în care se mimează reguli. E locul acelui pârdalnic „Merge și așa!”, țara în care dezastrul este așteptat să se întâmple. Oamenii, pe bună dreptate, s-au săturat și nu mai îndrăznesc să mai spere.

Plecarea fiecăruia dintre românii care aleg să trăiască în altă parte, indiferent de pregătirea sau aspirațiile lor, este un vot de blam la adresa administrațiilor publice – și centrale, și locale – și avem astăzi milioane de voturi de blam.

Aminteam de proiectul de țară. Da, aderarea la Uniunea Europeană a fost un astfel de proiect reușit. Din păcate, ultimul mare proiect reușit.

Apoi, ni s-au prezentat diverse propuneri, pe care ne tot chinuim să le transformăm în reușite. „România Educată” e unul dintre ele.

Cât de ridicoli putem fi să vorbim de o Românie educată într-o țară în care plagiatul a devenit aproape un standard! O țară în care până și femeia de serviciu trebuie să fie membră de partid ca să-și păstreze jobul! Sau la managementul Deltei numim persoane care nu au nicio legătură cu domeniul!

Trebuie să înțelegem că din nou, din nou ni se oferă o mare șansă. Mă refer la PNRR, la acest Plan național de redresare și reziliență. La cele 30 de miliarde pentru a avea autostrăzi, spitale, școli și o modernizare a administrației, care a intrat în secolul XXI cu dosar cu șină.

Sunt deja destule semnale de alarmă însă cu privire la jaloanele pe care ne-am angajat să le atingem. Și folosesc acest prilej pentru a atrage atenția că orice ratare se calculează în bani pentru dezvoltarea României. Și nu în puțini bani! ## Doamnelor și domnilor,

Europa a avut și încă are încredere în noi. Prezența ministrului de externe al Republicii Franceze este un foarte bun argument. Încă ne mai acordă încredere. Una dintre dovezi este exact acest PNRR despre care am vorbit.

Românii însă nu mai au răbdare. Și vedem asta din sondaje în care încrederea în Uniunea Europeană crește, iar încrederea în instituțiile naționale stagnează sau scade.

Românii sunt sceptici când se uită spre această clădire de care suntem atât de mândri și, dacă nu schimbăm ceva repede, în curând și alții își vor pierde răbdarea și încrederea.

Cum să pretindem că avem un sistem educațional, de sănătate funcțional, când avem elevi de clasa a opta care nu înțeleg ce citesc?

Cum să pretindem că avem un climat economic cinstit, când în Parlament se pregătește să se pună ștampila pe un tun imobiliar așa cum este ROMEXPO?

Cum să pretindem că e stat de drept, când judecătorii cinstiți sunt dați afară din magistratură, sub pretexte ridicole?

Cum să pretindem că practicăm democrația, când sunt unii oameni din partide care amenință femei politicieni în cel mai josnic mod posibil?

Daniel-Gheorghe Rusu

#64605

H=1V=0L=2

Respect pentru demnitatea umană, toleranță, solidaritate, nediscriminare, libertate, democrație, egalitate, stat de drept, drepturile omului – sunt valori care au stat la baza constituirii Uniunii Europene și care sunt împărtășite de toate statele Uniunii Europene și așa ne dorim să și rămână.

Poate unii cred că aderarea la Uniunea Europeană a venit, așa, de la sine, pur și simplu.

Greșit, domnilor! De fapt, a fost voința poporului român, sătul de comunismul umilitor și josnic al ultimelor zeci de ani, și a unor lideri ai României de a duce și de a îndrepta țara noastră către Vest.

A fost Cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, semnată în iunie 1995, a fost Planul de la Snagov, lansat în anul 2000, a fost Summitul din 1999 de la Helsinki și altele. Dar înainte de asta a fost gândirea strategică a unor lideri europeni și români, în orice lumină s-ar afla ei astăzi.

Unde este România după 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană? Ce am câștigat? Ce am pierdut? Sau încotro mergem? Sunt întrebări legitime pe care orice cetățean al Uniunii Europene de bună-credință și le poate pune.

PIB-ul și bugetul țării, este adevărat, sunt duble, dacă nu mai mari, față de 2007, anul aderării.

Banii pentru agricultură, pentru proiecte de infrastructură, sănătate, educație s-au dublat, la rândul lor.

Însă foarte mulți oameni – i-am văzut chiar și săptămâna trecută, în Europa – sunt nemulțumiți, deși țările în care locuiesc le conferă și le oferă o protecție socială deosebită, ei se simt părăsiți de Guvernul nostru și de oamenii noștri de stat. Ei trimit acasă către 3-4 miliarde de euro, mai mult decât investițiile străine în România.

Salariul mediu s-a dublat, puterea de cumpărare a românilor a crescut până la un moment dat.

Dar noi toți ar trebui să fim mândri că facem parte dintr-o Europă unită, în care drepturile să ne fie respectate. La fel și valorile creștine și morale. Să ne mândrim că facem parte dintr-o Europă a popoarelor care să se respecte reciproc, în care libera exprimare a opiniilor fiecăruia dintre noi să fie luată în considerare ca un lucru bun și constructiv, și nu ca un afront menit să dezbine ceea ce alții au reușit să clădească. Renunțând la metafore, trebuie să vă spun răspicat că cei 15 ani de apartenență la Uniunea Europeană ne-au adus foarte multe avantaje, atât României, cât și poporului român, dar totuși, din varii motive, nu am reușit să facem saltul preconizat pentru a avea o administrație reală și prosperă, o dezvoltare durabilă, fără decalaje între nivelul nostru de trai și nivelul de trai al concetățenilor noștri europeni.

Ne dorim să stăm drept, să fim respectați și consultați în mod egal, ca membrii celorlalte țări, la masa tratativelor și a negocierilor și nu am vrea să credem vreodată că suntem considerați o țară și un popor de o categorie inferioară.

Nu în ultimul rând, aș dori să reiterez faptul că Alianța pentru Unirea Românilor este o construcție politică proeuropeană și așa va rămâne atâta timp cât această relație a Uniunii Europene și a României se bazează pe respect reciproc între membrii ei și atâta timp cât valorile creștine și morale, precum și pilonii pe care a fost construită această fortăreață a națiunilor rămân ca temelie în gândirea și acțiunea liderilor ei.

Ne iubim poporul, iubim România și ne mândrim că facem parte din Europa.

La mulți ani...

Csoma Botond

#68266

H=0V=0L=2

## **Domnul Csoma Botond:**

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi, Stimate colege, Stimați invitați,

S-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. După 1990, intrarea în Alianța Nord-Atlantică și aderarea la Uniunea Europeană au fost obiectivele esențiale ale țării noastre.

Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat pentru România o recunoaștere dincolo de granițele Estului, un pas important pe drumul unei dezvoltări durabile și deschiderea spre un nou model social, spre noi perspective în beneficiul tuturor cetățenilor acestei țări.

Au trecut 15 ani în care am fost martorii unor transformări majore. Au fost 15 ani de dezvoltare și de consolidare – dezvoltare și consolidare a democrației, firește! –, dar trebuie să vă spun că au existat și anumite puncte nevralgice. Și aici m-aș referi în principal la anumite aspecte privind drepturile minorităților naționale din această țară.

Cel mai mare avantaj al aderării, în sens material, firește, au fost fondurile europene, menite să contribuie la dezvoltarea țării și la recuperarea decalajelor față de statele cu vechime ale Uniunii, însă – trebuie să spunem și chestia asta – România nu a reușit întotdeauna să atragă toate sumele alocate de Bruxelles, situându-se pe ultimele locuri între țările Uniunii la acest capitol.

Un alt avantaj al cetățenilor din România este libera circulație în spațiul UE, dar, în același timp, acest fapt a însemnat și plecarea a milioane de cetățeni români să lucreze în alte țări europene.

Ca orice membru al Uniunii Europene, România are drepturi, dar și obligații față de toți cetățenii ei, însă nu întotdeauna au fost respectate aceste obligații asumate.

România încă așteaptă intrarea în spațiul Schengen, deziderat care, în acest moment, se situează la nivelul de promisiuni.

Cu toate acestea însă, după 15 ani, România susține ferm că nu există alternativă la această Uniune politică și economică. Însă totul evoluează și într-o direcție pentru care și noi, cetățenii țărilor membre, suntem responsabili. De aceea, când vorbim despre viitorul Uniunii Europene, este nevoie de un dialog amplu și de implicare.

Pentru că, stimați colegi, trăim vremuri complicate. Pandemia de coronavirus ne-a afectat grav, ne-a dat multe lecții, însă datoria noastră este să învățăm din faptul că Uniunea Europeană, țările membre nu au fost suficient de pregătite și nu am avut un răspuns prompt în fața acestei situații fără precedent.

Trebuie să învățăm și din lecțiile trecutului cu privire la istoria și dezvoltarea Uniunii Europene. În fața provocărilor vechi și noi, pe baza unor valori democratice solide și libertăți comune, Uniunea Europeană trebuie să sprijine statele membre acolo unde este nevoie și cât este nevoie, cu delimitarea clară a competențelor exercitate în comun și a competențelor ce revin fiecărui stat membru.

Cooperarea statelor membre ale UE trebuie să rămână una pragmatică, orientată spre dezvoltarea comună a societăților noastre și întărirea poziției Uniunii pe scena globală.

Poate ne-am fi descurcat mult mai bine pe plan global dacă am fi avut o politică externă mai bine coagulată. Și poate am fi putut să evităm o serie de pericole dacă am avea o armată europeană de anvergură.

UDMR salută președinția franceză la Consiliul Uniunii Europene și în special eforturile depuse de Franța în vederea consolidării și dezvoltării proiectului armatei europene, un proiect dificil, dar, credem noi, în același timp foarte necesar. Stimați colegi,

Sunt câteva lecții pe care trebuie să le învățăm, avem nevoie de o colaborare mai strânsă între actorii politici, atât pe plan intern, cât și în cadrul forului comunitar.

Într-adevăr, este mult mai ușor să explici ce nu este Uniunea Europeană decât ceea ce este. Dacă vă amintiți, fostul președinte al Comisiei Europene Jacques Delors a denumit Uniunea Europeană, această construcție, „un obiect politic neidentificat”. Avem deci în față o construcție originală, fără precedent și fără corespondent în lume. Uniunea Europeană trece dincolo de cadrul de concepte politice tradiționale. Ea este o valoare unică, iar noi, ce îi suntem cetățeni, trebuie să o apreciem și să ne străduim să o dezvoltăm.

Ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să putem asigura calitatea vieții cetățenilor noștri și, în acest sens, trebuie să ne asigurăm că deținem suficientă putere economică și strategii care să fie concretizate în planuri concrete, în planuri de acțiune cu termene clare. Astfel, rolul actorilor economici este foarte important și, adăugând politici sociale viabile și strategii de dezvoltare durabilă, implementarea responsabilă a acestora, cu siguranță se vor înregistra rezultate. Iar rezultatele se măsoară în siguranța, bunăstarea și nivelul de trai al cetățenilor noștri și, în același timp, putem asigura un viitor sigur generațiilor următoare.

Acum, când tendințele extremiste se accentuează – și trebuie să vorbim și despre acest fenomen, stimați colegi –, iar la frontiera estică a Uniunii sunt încercări de a declanșa un conflict armat, credem că este nevoie de mai multă unitate și de dialog. În ceea ce privește creșterea tot mai vizibilă a partidelor de extremă dreapta, trebuie să ne punem câteva întrebări, stimați colegi: care sunt motivele pentru care oamenii sunt deschiși la asemenea retorici? Unde a greșit, eventual – poate că a greșit –, și Uniunea Europeană? Este oare departe de cetățeni, pare netransparentă?

Unde am greșit noi, politicienii?

Cred că la aceste întrebări trebuie să ne gândim și trebuie să încercăm să formulăm un răspuns cât de cât concludent și bazat pe argumente.

România și-a exprimat ferm poziția în regiune prin susținerea unei Uniuni Europene stabile din punct de vedere atât economic, cât și geopolitic.

Reiterez, Uniunea Europeană reprezintă o valoare unică, iar noi, cetățenii săi, avem datoria să o păstrăm și să contribuim la dezvoltarea ei. Avem datoria morală să o apărăm, ca să nu cadă pradă celor ce vor să o distrugă, deși susțin altceva.

Însă toate acestea nu înseamnă că nu ne putem strădui să îmbunătățim Uniunea noastră. Și noi, cetățenii europeni, ne dorim o Uniune Europeană tot mai perfectă, mai apropiată de cetățeni, și, sigur, mai implicată în viața noastră cotidiană.

România, prin obligațiile asumate odată cu aderarea la UE acum 15 ani, își propune să contribuie la consolidarea acestei construcții europene și să contribuie la protejarea ei în fața tuturor pericolelor ce apar pe parcurs. O putem face noi, cetățenii, noi, decidenții, și o putem face noi, cetățenii europeni.

Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru atenție.

Ovidiu-Victor Ganț

#75034

H=0V=0L=2

## **Domnul Ovidiu-Victor Ganț:**

Vă mulțumesc frumos.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru pentru Europa și al afacerilor externe al Republicii Franceze,

Doamnă, domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor ambasadori, Stimați invitați, Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Am avut inițiativa organizării acestei ședințe festive de sărbătorire a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, pentru că acest eveniment reprezintă, în opinia noastră, a deputaților din Grupul parlamentar al minorităților naționale, un moment crucial în istoria României. El este șansa unică de a reînnoda relația noastră de apartenență ca națiune la lumea occidentală, o năzuință istorică, manifestată permanent, începând cu secolul al XIX-lea în Țările Române. Principalii intelectuali și politicieni români ai acelui secol au studiat la universități franceze, germane, austriece sau italiene, promovând ulterior în țară, în mod asiduu, valorile civilizației occidentale.

La sfârșitul anilor ʼ30, tot acest proces de integrare și dezvoltare a României ca parte a spațiului de valori europene a fost curmat brusc de instaurarea succesivă a fascismului și comunismului, dublată de pierderea unei părți a teritoriului național și impunerea unui fel de a gândi străin de orice tradiție de la noi. A fost o perioadă întunecată din istoria

noastră, atunci când am avut parte doar de dictaturi de tip fascist și comunist, cu tot reculul pe care acestea l-au adus în plan uman, social și economic.

Din fericire, național-comunismul a luat sfârșit, datorită Revoluției din Decembrie 1989 și sacrificiului pe care l-au făcut cetățenii țării noastre atunci, indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă, creștini, evrei sau musulmani.

A urmat o perioadă foarte grea, marcată de crize sociale și economice – mineriade, falimentul economiei socialiste, hiperinflație –, pe care am depășit-o cu greu, dar care s-a terminat prin două realizări majore: intrarea în NATO și Uniunea Europeană. Au fost două momente de consens național, de altfel foarte rare în politica românească. Să reamintim faptul că Tratatul de aderare la Uniunea Europeană a fost ratificat în unanimitate de către Parlamentul României. În ceea ce ne privește, am susținut activ demersul, prin relațiile pe care le avem cu țările membre de care suntem legați prin limbă și cultură.

Astfel s-a deschis calea spre o democrație de tip occidental și o dezvoltare economico-socială fără precedent.

Și perioada de preaderare, de adoptare a legislației, de preluare a aquis-ului comunitar și de transformare instituțională trebuie amintită ca fiind un efort comun al tuturor forțelor politice proeuropene și, evident, al Parlamentului României, ca expresie a suveranității națiunii române. Ne-am asumat toate prevederile din tratatul de aderare, inclusiv ceea ce scrie în art. 148 din Constituția României, alin. (2): „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

Pentru că niciodată aici nu s-au reliefat două aspecte, doresc să o fac eu astăzi, pentru că le-am trăit în mod nemijlocit. Regret absența domnului profesor doctor Vasile Pușcaș, negociatorul-șef al României, care a reușit, împreună cu echipa sa, să finalizeze la timp negocierile de aderare în decembrie 2004 și doresc să-i mulțumesc public pentru această realizare, care a permis semnarea tratatului de aderare în timp util, pentru respectarea termenului de 1 ianuarie 2007.

Al doilea aspect pe care doresc să-l amintesc este munca echipei de observatori la Parlamentul European, într-un efort transpartinic, dar și multietnic al delegației noastre.

A fost o onoare deosebită pentru mine faptul că, desemnat fiind de către Grupul parlamentar al minorităților naționale, am făcut parte din delegație, alături de alți parlamentari români, care își continuă și astăzi activitatea parlamentară: doamnele senator Roberta Anastase și Gabriela Crețu și domnii senatori Vasile Dîncu și Titus Corlățean. Împreună am reușit să combatem prejudecăți și să schimbăm opinii asupra aderării țării noastre, inclusiv votul unor întregi delegații naționale din grupurile noastre politice asupra acestui subiect, de la avizul conform, unde a fost împotrivă, la ultimul raport Moscovici, unde a fost pentru. Am convingerea că sunt în asentimentul colegilor mei, foști observatori, față de cele afirmate.

Momentul aderării la 1 ianuarie 2007 a fost sărbătorit la București împreună cu ministrul federal de externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, astăzi președinte federal, care asigura la data respectivă președinția Consiliului Uniunii Europene. Din păcate, separat: într-un loc cu Președintele României, în alt loc cu prim-ministrul de atunci. Un semn de rău augur pentru ce avea să urmeze atât în politica internă, cât și în ceea ce privește demersul politic european al României. Poate că acum, la 15 ani după, vom înțelege ce mare rău reprezintă permanentele disensiuni și crize politice.

Mă bucur să sărbătorim astăzi 15 ani de la aderare, în prezența ministrului de externe al Franței, domnul Jean-Yves Le Drian, într-un arc peste timp simbolic, și doresc să-i mulțumesc în mod deosebit pentru efortul de a fi alături de noi. Vedem în prezența domniei-sale un nou gest de prietenie al Franței față de România.

Doamnelor și domnilor,

Reconcilierea franco-germană reprezintă fundamentul Uniunii Europene de astăzi. Cred că Robert Schuman și Konrad Adenauer ar fi mândri de cele realizate, însă ar exprima și unele nemulțumiri legate de Uniunea Europeană.

Despre acestea din urmă doresc să vă vorbesc. Am pierdut recent un membru, Marea Britanie, care într-un demers unilateral a decis să ne părăsească – lucru pe care îl regret. Avem tot felul de excepții și opt outuri pentru anumiți membri. Nu se respectă întocmai tratatele, birocrația rămâne sufocantă, uneori există un tratament diferențiat aplicat unor state membre sau opinii grav divergente între anumite state membre, în chestiunea valorilor fundamentale care stau la baza construcției europene.

Doresc să fac apel la solidaritate și echitate în interiorul Uniunii Europene, foarte bune exemple fiind lupta împotriva pandemiei și finanțarea planurilor naționale de redresare și reziliență ale statelor membre.

Totuși, cred că a venit timpul să punem capăt discriminării la care este supusă România, prin neacceptarea în spațiul Schengen, deși am investit sute de milioane de euro în aplicarea sistemului și în pofida faptului că din 2011 satisfacem criteriile de aderare. Această stare de fapt nu face decât să scadă încrederea cetățenilor români în Uniunea Europeană, afectând libera circulație a persoanelor și a bunurilor.

Totodată pledăm ca, pe baza unor rezultate concrete – subliniez, pe baza unor rezultate concrete – pe care le va obține țara noastră în perioada următoare, să se încheie aplicarea Mecanismului de cooperare și verificare. În ceea ce ne privește, vom susține orice măsură legislativă necesară în acest sens.

Sper să ne facem și noi treaba în plan intern și să ducem la bun sfârșit reformele anunțate: modificarea Constituției, reforma administrativă, în sensul aplicării în mod real a principiului subsidiarității și al unei descentralizări mult clamate în anii din urmă, dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare, a celei din sănătate și învățământ, a digitalizării etc.

Ne dorim, totodată, ca procesul de extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest să fie dinamizat, permițând oamenilor din regiune să se bucure de șansa de a fi cetățeni ai Uniunii Europene, diminuând în același timp influențe externe nefaste asupra regiunii.

Sperăm că președinția Franței la Consiliul Uniunii Europene să ne ajute în rezolvarea unei părți din aceste probleme, respectiv să aducă progrese importante la aceste capitole.

Conform unui sondaj recent, încrederea cetățenilor români în Uniunea Europeană este în continuare la una din cele mai înalte cote între statele membre, iar în ceea ce privește încrederea lor în alte state de pe mapamond Germania este pe locul întâi, iar Franța pe locul trei.

Doamnelor și domnilor,

În concluzie, avem convingerea că apartenența României la Uniunea Europeană este garanția pentru noi de a

beneficia de pace, democrație și bunăstare și, deci, Grupul parlamentar al minorităților naționale va continua să susțină necondiționat demersurile proeuropene ale României. Vă mulțumesc frumos pentru atenție.

Diana Iovanovici-Șoșoacă

#85538

H=2V=1L=1

Nu credeam că arborarea steagului României vă va stârni atâtea râsete! Este rușinos, dar ce poți să îi ceri unui astfel de Parlament?!

Mi s-a părut inoportună intervenția domnului Vexler, în condițiile în care nici măcar nu i s-a pronunțat numele! Mă fac și eu avocatul domnului Lavric, _pro bono_ , de data asta!

Suntem la o aniversare de 15 ani și am auzit aici discursuri care mi-au adus aminte de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român.

Mă așteptam la ceva mai mult din partea dumneavoastră, mai ales că unii aveți vreo trei-patru legislaturi pe aici, deci ați putea cel puțin să învățați să nu mai citiți de pe hârtie, ci să și aveți un pic de inspirație pentru a purta discursuri.

Nu am auzi însă... elogii, bunăstare, deci trăim într-adevăr în lumi paralele. Poporul român trăiește într-o lume pe care dumneavoastră nu o vedeți. Uniunea Europeană s-a format – și era bine cum s-a format – pentru a avea o dezvoltare economică bună, să existe bunăstare, pentru a concura Statele Unite ale Americii. Din păcate, după 15 ani în care ni se spune că suntem parteneri egali ai statelor Uniunii Europene, nu avem acces în Schengen. În schimb, avem firme austriece care ne-au preluat cam tot ce înseamnă petrol, gaz, bogății, avem firme franceze care ne-au luat alte bogății, avem firme italiene care ne-au luat alte bogății. Nu e prost cine le ia, e prost cine le dă! În toți acești 15 ani, România a pierdut cel mai mult. Da, într-adevăr, avem posibilitatea să ne plimbăm în afara granițelor țării, dar – ce să vezi?! – avem peste 10 milioane de români în afara granițelor țării. Suntem țara cu cea mai mare migrație pe timp de pace, iar românii noștri sunt discriminați în Uniunea Europeană! Nu am văzut ambasadele României că se luptă pentru români și n-am văzut nici UE că se luptă pentru români, care sunt cetățeni egali în drepturi cu ceilalți cetățeni ai statelor europene.

Mai mult decât atât, în ultimii doi ani suntem siderați, mai ales noi, juriștii, să vedem cum drepturile și libertățile fundamentale, atât din Carta drepturilor omului, cât și din Carta europeană a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, sunt încălcate cu obstinație! Se încalcă orice drept, în numele unui interes colectiv s-au anulat drepturile personale, ceea ce nu poate fi admis, pentru că asta făceau comuniștii.

Ne-am întors în timp, iar Uniunea Europeană, dacă nu se trezește, va rămâne fără foarte multe state, pentru că..., îmi pare rău să o spun, nu că o doresc eu, eu încă mai cred că Uniunea Europeană poate să se trezească și să revină la ceea ce a început. Dar 60% din români își doresc ROExit. Atenție foarte mare! Și aveți grijă că anul acesta, doamnelor de la PNL care doriți să fiți judecător la Curtea Constituțională și trageți sfori pentru acest lucru..., pentru că vi s-a cerut să anulați Constituția României în favoarea dreptului european. Așa ceva... îi spun Uniunii Europene: „Pe aici nu se trece!” Constituția României este cea mai de preț lege. În Constituție se află drepturi și libertăți fundamentale europene. Respectăm dreptul european – dreptul european poate fi cel mult complementar –, dar nu să fie superior Constituției României!

Mai mult decât atât...

Alina-Ștefania Gorghiu

#90695

H=0V=0L=2

## **Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:**

Bună seara, stimați colegi!

Stimați invitați,

Întotdeauna populismul are un nume! Dar vă asigur că ultimele minute vor fi ale unui discurs proeuropean, onest și autentic.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

- Domnule prim-ministru,

Domnule ministru Le Drian,

- Stimată doamnă ambasador al Republicii Franceze, Stimați colegi,

1 ianuarie 2007 a fost, într-adevăr, un moment de excepție pentru noi toți și sunt, așa cum spuneau toți colegii mei, 15 ani de Uniune Europeană pentru România.

Ca națiune europeană, am aderat la un proiect politic care are la bază valori precum demnitatea, statul de drept, libertatea, egalitatea, toleranța și, poate cea mai importantă dintre toate acestea, respectarea drepturilor omului. Mult mai recent, spiritul Declarației de la Sibiu, adoptată în mai 2019, în România, a consfințit ceea ce este Europa de astăzi – o uniune a valorilor și a libertăților.

Stimați colegi senatori,

## Stimați colegi deputați,

Rezultatele la care au ajuns statele membre ale Uniunii Europene datorită integrării europene vorbesc de la sine. Și pentru România acest lucru a însemnat o creștere de aproape trei ori a PIB-ului României, o creștere de patru ori a PIB-ului pe cap de locuitor, am beneficiat de fonduri europene pentru dezvoltare cu peste 46 de miliarde de euro mai mult decât a contribuit România la bugetul Uniunii, iar expresia „din fonduri europene” aduce multă mândrie și certifică un lucru necesar și bine făcut.

A fi european înseamnă însă multe lucruri, unele extrem de simple, unele însă ceva mai complicate și provocatoare. Certificatul verde este un proiect european.

Drepturile minorităților, de orice fel ar fi aceste minorități, și toleranța sunt valori europene.

La fel și respingerea discriminării și a excluziunii sociale. Respectarea principiului supremației dreptului european în domeniile stabilite prin tratate și cedarea de suveranitate, da, sunt, de asemenea, principii de bază ale ideii unității europene. La fel și respectarea deplină a deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Nu poți, stimați colegi, să fii astăzi european o zi și a doua zi să-ți dai haina jos, deși mai vedem lucrul acesta în discursuri din pricina populismului. Și atunci, în loc de oameni politici de stat, în loc de oameni politici înțelepți, vizionari, vezi lideri populiști care se bat cu pumnul în piept, nu doar în România, riscând destrămarea proiectului european.

Acum, când lumea întreagă se confruntă cu noi și noi crize de sănătate, economice, ecologice, tensiuni geopolitice, România vă asigur că va contribui din plin la proiectul viitorului Europei.

Vom avea o Uniune mai puternică, mai rezilientă, mai convergentă, mai solidară. Și, când vorbim de viitor, trebuie să știm limpede că avem, ca stat european, și obligații, dar avem și drepturi. Sunt speranțe puse în 2007 și unele dintre ele încă nematerializate.

Vorbea colegul nostru de la UDMR despre aderarea la spațiul Schengen.

Da, este un drept al României, îndeplinim de mult timp toate criteriile și condițiile tehnice și îi rugăm pe partenerii europeni să țină cont de acest lucru și să ne sprijine în acest demers al României.

Și adoptarea monedei euro este un alt proiect pentru care ne pregătim și probabil că o să ne pregătim mai serios de acum încolo.

Deși în acești 15 ani au existat foarte multe provocări, România rămâne în continuare, în ciuda celor pe care le-ați auzit mai devreme, una dintre cele mai favorabile țări pentru construcția Uniunii Europene.

Un sondaj recent, de acum două zile, arată că peste 75% dintre români susțin în continuare proiectul european.

Da, e îmbucurător că noi, românii, credem în această construcție, iar eu, ca un cetățean proeuropean convins, cred că și Europa își va onora, la rândul său, toate obligațiile față de România.

Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru această oportunitate. Mulțumesc, domnule ministru, Excelență, pentru îngăduință.

- O seară plăcută!

Analiza ședinței

Cuprins

Stenograma

Ședința