...amenință că România intră în incapacitate de plată dacă nu se adoptă pachetul fiscal. Declarația făcută la Bloomberg – cea mai mare agenție economică din lume – a subminat bonitatea țării, a speriat investitorii și a crescut dobânzile la titlurile de stat în doar câteva zile. Premierul nostru face marketing negativ pentru România pe plan internațional. Un adevărat patriot. Dar al cărei țări?
Guvernul Bolojan navighează prin ceață fiscală fără busolă. Ar avea cineva încredere într-un șofer care nu știe unde merge, dar totuși insistă că va ajunge la timp?
Principiile fiscale? Inexistente. Cu cât cresc veniturile? Cu cât se reduc cheltuielile? Care este proporția? Mister total. Pare că miniștrii aruncă cu săgeți în tabloul bugetar și mai și speră să nimerească ținta. Este oare acesta un cadru pentru dezvoltare și reducerea decalajului față de UE? Sau doar expresia unei derute administrative și a unei panici de proporții? Răspunsul ne este evident.
Întrebarea esențială este: cum am ajuns aici? Cine sunt responsabilii pentru supracontractarea proiectelor, pentru pierderea banilor din PNRR și supraevaluarea fantezistă a veniturilor bugetare?
Cine sunt arhitecții bugetelor nerealiste și ai strategiei fiscale dezastroase? Cine a propus Comisiei Europene corecția pe șapte ani a deficitului – un plan care seamănă cu o pedeapsă pentru incompetență cronică? Să iasă în față și să dea explicații românilor.
Noi, partidele de opoziție, ne opunem cu desăvârșire măsurii de mărire a taxelor prin taxarea vehiculelor grele după distanțele parcurse și geolocalizarea lor sub acest pretext.
Guvernul insistă să crească taxele pe spatele românilor, mascând, sub pretexte „verzi”, o nouă povară fiscală. Se propune taxarea vehiculelor grele pe baza distanțelor parcurse și a geolocalizării, lovind direct transportatorii români – un sector care aduce peste 5 miliarde de euro anual economiei noastre. Ca și cum RCA-ul, deja împins la cote insuportabile de către falimentele companiilor de asigurări tolerate de Guvern, nu ar fi fost suficient.
Taxarea după kilometri parcurși și invocarea principiului „poluatorul plătește” pare o glumă totalmente neinspirată: directivele europene sunt aplicate selectiv, doar când încurcă firmele românești. Tot cu aceeași lipsă de logică, Guvernul vrea să majoreze taxele și impozitele locale, încălcând autonomia și subsidiaritatea. În Italia, spre exemplu, deținerea unei locuințe este considerată un drept fundamental, de aceea impozitul este zero. La noi, Guvernul vede casa românului ca pe o vacă de muls pentru buget.
Iar „consolidarea bugetelor locale” este doar un pretext: adevărata problemă este incompetența Guvernului, care a renunțat la 7 miliarde de euro din PNRR. În schimb, impozitele persoanelor fizice cresc, dar marile rețele comerciale scapă basma curată, deși sufocă micile afaceri și comunitățile.
Titlul „Susținem principiul egalității în materie fiscală și condamnăm favorizarea de către Guvern a marilor corporații”.
Guvernul Bolojan pretinde că adoptă măsurile fiscale cu scopul reducerii deficitului bugetar excesiv, însă, în fapt, acționează în sens absolut contrar, reducând veniturile colectate la buget prin favorizarea marilor corporații străine.
Dând dovadă de cinism și lipsă de respect față de români, pe care îi impozitează nemilos, Guvernul a hotărât să mențină impozitul minim pe cifra de afaceri pentru firmele cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro, dar să permită companiilor multinaționale să deducă o sumă de până în 1% din cifra de afaceri din profitul impozabil, prin tranzacții cu terți afiliați. Practic, astfel se legalizează „optimizarea fiscală”, domnule prim-ministru, în limita a 1% din veniturile companiilor multinaționale. În schimb, companiile românești cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro vor rămâne să suporte integral povara IMCA, neavând cum să practice „optimizarea fiscală”. Se creează astfel, dacă mai e nevoie să vă spun, o discriminare a patronatului român în favoarea patronatului străin.*
Practic, Guvernul propune o măsură nemaiîntâlnită în lumea civilizată: legalizarea evaziunii fiscale. Executivul va permite corporațiilor străine să ascundă profitul, să recurgă la optimizarea fiscală pentru până la 1% din cheltuieli.
Vor fi scutite de controlul Fiscului cheltuieli precum: consultanța, managementul și drepturile de proprietate intelectuală.
Este doar praf în ochi și încă o dovadă că proiectele Guvernului sunt scrise... unde altundeva decât în birourile corporațiilor, iar Guvernul Bolojan nu joacă decât rolul de livrator care aduce comenzile direct în Parlament12.*
Mai mult, dintre metodele prin care se realizează optimizarea fiscală, Guvernul a omis șmecherește tocmai cheltuielile cu dobânzile, care reprezintă 65% din totalul sumelor optimizate. Firmele-mamă „împrumută” filialele din România cu dobânzi exagerate, fără legătură cu nivelul pieței, iar aceste dobânzi sunt considerate cheltuieli și apoi sunt deduse din profit.
Se susține că aceasta „este o măsură de combatere a abuzurilor”, însă, fără includerea cheltuielilor cu dobânzile, această măsură devine pur decorativă.*
În același context, menționăm că practica împrumuturilor intragrup, nefastă pentru economia națională, își va continua efectele distructive din cauza Guvernului care o ignoră. Se distorsionează grav piața bancară din România prin concurența neloială a creditelor de la firma-mamă și tocmai de aceea avem un nivel de capitalizare a pieței demn de o țară subdezvoltată.
Noi vrem ca aceste mari companii străine să se finanțeze de pe piața românească, nu prin credite intragrup, ci vrem să se listeze la Bursa de Valori București, din moment ce ele fac mari profituri aici, la noi, în România.
Măsurile menționate mai sus – cosmetizarea optimizării fiscale – încalcă un principiu fundamental al fiscalității prevăzut în Codul fiscal, și anume „neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri*, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român și străin”. De asemenea, se încalcă un principiu fundamental al pieței unice europene, și anume nediscriminarea firmelor după țara de origine a capitalurilor. Este evident că la noi este favorizat capitalul străin, în dauna celui românesc.
În Austria deductibilitatea este condiționată de audit fiscal extern. În Finlanda plafonul este într-adevăr de 2%, dar cu un regim compensatoriu pentru companiile locale. În România, la noi, se creează un avantaj competitiv nejustificat, încălcându-se principiul neutralității fiscale, prevăzut de Pactul de stabilitate și creștere.
Mentalitatea acestui Guvern, dar și a celor care l-au precedat, în privința tratamentului diferit aplicat firmelor românești, respectiv corporațiilor străine este ilustrată perfect
de modul de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri. Pe de-o parte, guvernanții au susținut că este prea mic impozitul de 1% pe cifra de afaceri aplicat microîntreprinderilor românești și l-au majorat la 3%, respectiv l-au transformat în impozit pe profit de 16%. În același timp însă, consideră că același impozit de 1% pe cifra de afaceri aplicat corporațiilor străine este prea mare și vor să-l elimine în cazul acestora.
Titlul „Susținem mediul privat de afaceri, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii supuse atacului guvernamental”.
Considerăm că măsurile de reglementare în domeniul societăților comerciale nu au legătură cu obiectivul declarat al Guvernului de reducere a deficitului bugetar excesiv, ci reflectă lipsa de grijă și chiar ostilitatea Guvernului față de mediul privat și, mai ales, față de capitalul românesc.
Considerăm că majorarea de la un leu la 500 de lei a capitalului social minim al unei societăți comerciale nu are nicio rațiune economică și vizează în realitate îngreunarea înființării de noi firme românești, respectiv desființarea a numeroase firme deja înregistrate.
Inițiatorii susțin absolut greșit și fără temei că „măsura profesionalizează antreprenoriatul”. Le recomandăm să se pună la punct cu tendințele de la nivel european, unde capitalul minim de înființare a unei societăți este absolut simbolic, de un euro sau chiar zero. Și asta pentru că profesionalismul vine din formarea adecvată și din buna reglementare, nicidecum din bariere financiare artificiale.
Și, că tot vorbim de profesionalism, în prima formă anunțată de ministrul de finanțe, toate societățile comerciale trebuiau să-și majoreze capitalul social până la minimum 8.000 de lei, după care, în proiectul legislativ, se prevede creșterea capitalului social pe praguri. Câtă coerență, nu?
În cazul acestei propuneri aberante nu putem decât să credem că ea v-a fost recomandată de băncile cu capital străin, ea neavând nicio legătură cu combaterea evaziunii fiscale, așa cum pretindeți dumneavoastră. Altfel, nu vedem cine altcineva beneficiază din aplicarea acestei măsuri.
Același scop este vizat și de propunerea de conversie obligatorie în acțiuni a creanțelor deținute asupra societății de asociați/acționari la societățile unde activele nete sunt mai mici de jumătate decât valoarea capitalului social subscris.
Titlul „Digitalizare cu forța, folosind bâta fiscală”.
Suntem împotriva obligativității plății cu cardul pentru toți comercianții, indiferent de cifra de afaceri. Această măsură, domnule prim-ministru, nu înseamnă modernizare, ci înseamnă restrângerea dreptului românilor și un pas spre controlul total asupra populației. Pentru micile magazine, domnule prim-ministru, mai ales pentru cele din sate, instalarea unui POS nu este progres, ci este o cheltuială inutilă și o șicană birocratică.
Argumentul că veți combate evaziunea este fals: firmele vizate au cifre mici de afaceri, plătesc impozit pe microîntreprindere și nici nu colectează TVA sau plătesc accize. Cinismul Guvernului este și mai evident acolo unde nici nu există infrastructură bancară sau bani pe carduri – oamenii acolo încă mai cumpără „pe caiet”.
Digitalizarea este necesară, dar se face prin infrastructură și prin educație, nu se face prin amenzi și impuneri. În Polonia, de exemplu, POS-ul devine obligatoriu doar după un anumit prag, iar extinderea vine natural, ca avantaj competitiv, nu ca intruziune fiscală. În schimb, Guvernul Bolojan merge pe principiul „toți românii sunt evazioniști până la proba contrară” și vrea cont bancar obligatoriu pentru orice PFA sau mică afacere. O viziune nedemocratică, care
dovedește nu grijă față de cetățeni, așa cum ar trebui, ci disprețul față de cei mai săraci dintre ei.
Măsura obligativității contului bancar arată nu doar lipsă de respect față de cetățeni, ci și necunoașterea realității. Ministrul finanțelor a jonglat cu cifre aberante – de la 700.000 de firme fără cont la „doar” 462.000, majoritatea inactive. Rezultatul? Niciun ban în plus la buget, doar noi șicane pentru românii care muncesc cinstit.
Un meseriaș dintr-o zonă fără infrastructură bancară va fi pus pe drumuri doar pentru a-și deschide cont. Și mai ridicol, prestatorii casnici – cei care, conform Legii nr. 111/2022, sunt plătiți prin tichete deja fiscalizate – ar trebui să-și facă și ei cont bancar, ca să poată să spargă lemne, să spele geamuri sau chiar să plimbe câinii. Digitalizare marca acestui guvern: birocratică, inutilă și departe, departe de viața reală.
Titlul „Problema CASS-ului: când jaful e protejat, plătesc independenții”.
Respingem majorarea plafonului pentru plata CASS la veniturile din activități independente de la 60 la 72 de salarii minime.* Dacă banii lipsesc la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, domnule ministru al sănătății, soluția nu este impozitarea excesivă a celor care muncesc pe cont propriu, ci oprirea jafului, domnule prim-ministru. Cheltuielile instituției au crescut de la 10 miliarde de euro în 2021 la aproape 18 miliarde în 2025, fără ca cineva să închidă robinetele prin care s-au scurs acești bani.
Peste 380.000 de profesioniști – medici, avocați, arhitecți, antreprenori – vor fi loviți direct. Pentru un venit anual de aproximativ 300.000 de lei, contribuția crește de la 24.000 de lei la aproape 30.000 de lei. Fără deduceri, fără fiscalități, fără facilități, fără compensații. Practic, Guvernul cere mai mult, dar oferă nimic.
Ne-am obișnuit să auzim lozinca „Toți trebuie să contribuie egal!”. Numai că echitate nu înseamnă uniformitate. În Franța și Germania, de exemplu, contribuțiile sunt plafonate rezonabil, proporțional cu activitatea. În România, Guvernul preferă să penalizeze conformarea voluntară și să lovească – în cine credeți? – tocmai în clasa de mijloc.
Există și o explicație mai puțin declarată: marile firme internaționale de consultanță și avocatură își doresc, bineînțeles, eliminarea concurenței locale. Iar Guvernul le face treaba mai ușoară, punând presiune fiscală pe profesioniștii independenți români. Deficitul bugetar este doar un pretext, adevărata „gaură neagră” rămân miliardele pierdute în sistemul de sănătate.
Titlul „Reintroducerea taxelor pentru serviciile consulare – pedeapsă pentru votul românilor din diaspora”.
Introducerea de taxe pentru serviciilor consulare este o pedeapsa aplicată românilor din diaspora. Înscrierea unui certificat de naștere emis de autorități străine va costa 90 de euro. Întrebarea este simplă: ce face un părinte din Italia sau din Spania care nu va avea această sumă? Își lasă copilul doar cu cetățenie străină, pentru că România îl taxează înainte de a-l recunoaște? Cât valorează un cetățean nou, cetățean român, pentru statul nostru? Se pare că mai puțin decât taxa de la consulat. Oricum, Guvernul Bolojan pare mai preocupat să aducă „cetățeni noi” prin Pactul pentru migrație și azil decât să păstreze legătura cu propriii români.
Aceeași atitudine punitivă se regăsește și în pachetul fiscal 2, care lovește firmele inactive – multe dintre acestea având ca asociați români plecați la muncă peste hotare. Procedurile accelerate de radiere, obligația retroactivă de a depune 500 de lei sau 5.000 de lei pentru capitalul social și amenzile aplicate pentru „încălcări” inexistente la acel
moment sunt încă o formă de persecuție. Practic, Guvernul nu-i așteaptă acasă pe românii plecați, ci le închide firmele și le lasă facturi la întoarcere.
„O altă măsură contraproductivă: majorarea impozitelor pe autoturismele vechi”
Creșterea taxării autoturismelor vechi este o măsură eminamente antisocială, o măsură care ignoră faptul că oamenii nu au nicio perspectivă de a achiziționa mașini noi în condițiile ostile ale creditării bancare și ale înghețării veniturilor – și așa limitate și insuficiente.
Aceste măsuri ne sunt prezentate ca fiind motivate de „nevoia de eficiență”, dar se ignoră adevărul că eficiența nu înseamnă excludere. Reforma nu se face prin eliminare, ci prin susținere.
„Ignorarea avizelor și opiniilor specialiștilor”
Avizul Consiliului Economic și Social exprimă rezerve majore și este puternic influențat de participarea unor entități corporatiste aflate în conflict de interese, fiind, în schimb, complet exclusă de la consultări Camera de Comerț a României, fiind ignorate opiniile Consiliului Fiscal, ale sindicatelor și ale mediului academic. Se afirmă că „a fost realizată consultarea”, însă consultarea nu înseamnă bifarea unei întâlniri. Înseamnă ascultare, analiză temeinică, integrarea opiniilor și respectarea expertizei.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Stimați colegi,
Această moțiune nu este despre un partid sau despre vreo doctrină. Este despre o viziune. Viziunea noastră este alternativă la cea pe care o criticăm azi, nu este despre un stat care taie, care demolează, ci despre unul care construiește, caută și ajută succesul celor ce vor, cu onestitate, să-l atingă. Este despre o fiscalitate care nu pedepsește, ci echilibrează. Despre o reformă care nu exclude, ci consultă, implică și responsabilizează.
Guvernul Bolojan promovează, din păcate, un proiect de lege care penalizează munca și inițiativa economică, favorizează optimizarea fiscală corporatistă, ignoră aranjamentele și angajamentele europene, principiile constituționale și legile naționale, subminează încrederea în sistemul de pensii și în capacitatea statului de a se finanța – nefiind mandatat de nimeni ca să aplice aceste măsuri. Ele nu au fost supuse dezbaterii parlamentare, nu au fost consultați partenerii sociali și nu au fost respectate principiile constituționale ale statului de drept. Da, unele măsuri sunt urgente și necesare, dar urgența nu justifică abuzul de procedură, domnule prim-ministru. O reformă fiscală nu se face prin angajare, ci prin dezbatere, cu grijă și responsabilitate față de efectele ei multiple și majore.
Chiar și prevederile Codului fiscal privind predictibilitatea sunt flagrant încălcate, ca și obligațiile europene privind transparența și consultarea: art. 17 din Carta drepturilor fundamentale – privind dreptul de proprietate, Pactul de stabilitate – privind deficitul sub 3% din PIB. Comisia cere consolidare fiscală graduală, nu prociclicitate și penalizare socială.
Vă cer ca, înainte de a exercita votul, să vă proiectați imaginea alegătorilor care așteaptă cu disperare de la noi și de la nimeni altcineva o soluție salvatoare. Oameni care poate mai au o ultimă speranță legată de ceea ce vom vota noi, aleșii lor, astăzi, aici.
Astăzi și ca urmare a guvernărilor iresponsabile de până acum, doar doi din 10 români așteaptă liniștiți venirea iernii, având asigurate lumina, căldura propriei locuințe, hrană destulă și sănătoasă pentru copiii și vârstnicii din familiile lor, o școală, un spital și un loc de muncă stabil și bine plătit. Alte
câteva milioane așteaptă să pună capăt pribegiei lor, întorcându-se în țara în care s-au născut. Ceilalți se uită cu stropul de speranță care le-a mai rămas la ce vom vota noi astăzi, aleșii lor, acum și aici.
Proiectul de lege – care vă rugăm să fie respins în această seară – este unul care nu aduce nicio urmă de speranță, care nu rezolvă nimic, nici măcar neajunsurile contabil-bugetare ale Guvernului, un proiect care este așteptat cu groază de către cei care ne-au trimis aici. Va fi întâmpinat doar cu revoltă și cu ură, va fi imprevizibil ca amploare și efecte și va aduce dezbinare în societate.
Vă cerem, așadar, să votați în favoarea moțiunii de cenzură.* Să o faceți pentru echitate și prosperitate. Pentru democrație. Pentru țara noastră, stimați colegi.
Vă mulțumesc.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea combină interesul grupului (patronatul român) cu apelul la principii de echitate și neutralitate fiscală.
„se creează astfel, dacă mai e nevoie să vă spun, o discriminare a patronatului român în favoarea patronatului străin.”