Mircia Chelaru

Nu pentru aplauze iau cuvântul, ci vă vorbesc cu tristețe, pentru că adevărul, în puritatea sa, de fiecare dată este retușat cu creionul gros, așa cum au făcut-o rușii când au trasat frontiera de răsărit*, cu minciuni ordinare, când, prin Roesler, trebuia să fim dispăruți un mileniu de aici, când ni s-a schimbat sorgintea străromână și așa mai departe.

Știm cu toții că 9 mai a fost Ziua declarării independenței, dar mai știm și că la acea vreme, ca peste tot în această lume, exista o camarilă perfect umilă și, prin supușenie și lingușire, mereu făcându-se utilă*, care a comprimat ziua de 9 mai, Ziua declarării independenței, cu Ziua regalității.

E adevărat și așa ceva. Acceptăm că în virtutea acestui mecanism de supușenie și lingușire cele două date au fost comprimate pe 10 mai.

Sincer să fiu, încă o dată repet, sunt neutru în a o sărbători la 9 sau la 10 mai. Sunt neutru pentru că sărbătorirea în sine, gestul și simbolistica independenței contează