Ioan Vulpescu

„Astăzi o instituție, iar mâine întreg sectorul cultural”

Într-un context în care cuvântul de ordine pare a fi „distrugerea”, atât pe plan intern, cât și extern, veștile rele nu încetează să apară. Încă o dată, pentru a nu știu câta oară în ultimii doi ani, sectorul cultural independent trage un semnal de alarmă, care anunță tot mai răspicat iminența unui colaps generalizat*. Încă o instituție culturală din sectorul independent își închide definitiv porțile, după o luptă îndelungată pentru subzistență. Recent, Fabrica de Pensule, o organizație neguvernamentală și nonprofit din Cluj-Napoca, activă în zona artei contemporane, și-a anunțat decizia de închidere definitivă a proiectului, după 13 ani de activitate, după 13 ani de expoziții, reprezentații ale spectacolelor de teatru și dans contemporan, dezbateri, ateliere, proiecții de film, concerte și alte evenimente culturale.

O astfel de veste ar putea trece cu ușurință neobservată în contextul actual de criză, însă închiderea Fabricii de Pensule este ea însăși simptomul unei crize care s-a acutizat în ultimii doi ani de pandemie. În ciuda faptului că sectorul cultural independent nu se afla într-o situație înfloritoare nici înaintea declanșării crizei sanitare, se bucura totuși de „șansa” de a-și câștiga existența. Dar instituțiile culturale au fost primele care s-au închis odată cu venirea pandemiei și ultimele care s-au deschis odată cu ameliorarea situației epidemiologice. Artiștii independenți au fost, paradoxal, ultimii la care *