Rodica Paraschiv

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se numește „Nu trebuie să uităm istoria, dar revizionismul nu își are locul în secolul XXI!”.

După războiul cu care ne-am confruntat mai bine de doi ani, în care inamicul mondial invizibil a fost coronavirusul, trăim acum vremuri și mai tulburi, dar de data aceasta și mai periculoase și reale, pentru că în apropiere de granițele noastre se desfășoară un război adevărat!

Este tulburător să vedem exodul cetățenilor ucraineni! Suntem cu toții martorii unui război direct declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, un conflict armat a cărui amploare nu putea fi prevăzută în urmă cu 7 zile!

Am vorbit, în ultimii 5 ani, de la această tribună a Parlamentului României, despre dreptul internațional umanitar, iar acum suntem în situația de a aplica prevederile tratatelor internaționale pentru sprijinirea refugiaților din zona de conflict reprezentată de Ucraina.

Crucea Roșie, autoritățile locale și naționale, cetățenii români au făcut front comun* pentru a le veni în ajutor zecilor de mii de persoane care au ajuns în România, fugind din calea raidurilor aeriene și a trupelor terestre ruse!

În ultima săptămână, la punctele de frontieră ale României am văzut zeci de mii de oameni în căutarea liniștii de dincolo de război. Femei și copilași de numai câteva luni sau micuți cu ghiozdanele de școală transformate în genți pentru hăinuțe și articole de strictă necesitate și chiar bătrâni cu lacrimi în ochi la frontierele țării noastre! Sunt imagini pe care nu le vom putea uita, nu trebuie să le uităm. Este fotografia unui conflict care nu ar fi trebuit să existe!

Aici, în România, dezbinarea internă am crezut că a fost lăsată deoparte. A fost doar o impresie de moment!

Mai mult decât atât,