Raisa Enachi

Bună dimineața! Mulțumesc frumos, doamnă președinte.

Subiectul declarației politice: „Certej, adevărul pe care România refuză să-l spună”.

Stimați colegi*,

De prea multe ori, în România, subiectele sensibile sunt lăsate să se macine încet, să se încarce de tensiuni până când se transformă în conflicte deschise și, inevitabil, ajung în instanță.

Cazul Roșia Montană rămâne exemplul cel mai grăitor – un proiect uriaș, discutat timp de peste două decenii, care a divizat comunități și a pus la încercare însăși capacitatea statului de a-și proteja suveranitatea economică.

La Certej, ca în multe alte zone ale țării, povestea este aceeași: avem aur în pământ, zăcăminte cunoscute de zeci de ani, oameni care au muncit o viață întreagă în minerit și o tradiție pe care nimeni nu o poate contesta. Și totuși, când trebuie luată o decizie fermă, ajungem la același blocaj, licențe lăsate să expire, hotărâri de Guvern suspendate în aer, procese împotriva statului și nicio explicație clară și onestă oferită oamenilor despre ce se dorește de fapt cu aurul României. De fiecare dată când ajungem în acest punct, discuția alunecă spre investitori, tehnologii, studii și promisiuni*. Însă întrebarea de fond este alta: