Dragoș-Cătălin Teniță

Bună ziua, domnule președinte! Bună ziua, stimați colegi!

Acum câteva zile, în vreme ce Republica Populară Chineză desfășura exerciții militare navale și aeriene de amploare, simulând încercuirea și invadarea Taiwanului, am fost uimit să citesc afirmațiile Președintelui Franței, Emmanuel Macron, făcute pe 9 aprilie. Este vorba, în principal, de afirmația sa că Europa ar trebui să evite să fie „prinsă în conflicte care nu sunt ale noastre”*, o referire clară la escaladarea tensiunilor din strâmtoarea Taiwan.

În contextul în care Beijingul își intensifică exercițiile militare în Marea Chinei de Sud și își manifestă în continuare sprijinul pentru agresiunea rusă în Ucraina, acesta este cel mai prost moment posibil pentru a transmite un semnal de indiferență cu privire la Taiwan. Aceste comentarii nu numai că nu țin cont de locul vital al Taiwanului în economia globală,

ci subminează angajamentul de decenii al comunității internaționale de a menține pacea în strâmtoarea Taiwan.

Istoria este un judecător aspru al eforturilor din trecut de a împăca regimurile autoritare și totalitare.

Să ne gândim ce s-a întâmplat la München înainte de Al Doilea Război Mondial. Să ne întrebăm dacă nu cumva statele Europei nu au partea lor de responsabilitate în invazia Ucrainei, dat fiind faptul că nu au acționat decisiv după ce au devenit clare pretențiile expansionist-criminale ale regimului de la Kremlin, mai ales după invazia Crimeei, în 2014.

Vă întreb ceva.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Statele Unite ar fi apelat la aceeași retorică pe care o favorizează acum Președintele Franței, după Cel de-Al Doilea Război Mondial? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi zis că nu trebuie să se implice într-un conflict care nu este al lor