Denisa-Elena Neagu

Bună ziua, domnule președinte! Stimați colegi,

Proiectul „Salvează o școală” ne arată realitatea din teren, realitatea locurilor uitate de timp și de autorități. Ne arată cum clădiri în care s-au format generații sunt astăzi lăsate să se dărâme și să le dispară istoria.

În ultimii 20 de ani, în România s-au închis mii de școli, majoritatea în mediul rural. Clădirile și terenurile vechilor școli închise au fost abandonate și se degradează pe zi ce trece, în timp ce în multe dintre aceste localități nu există spații amenajate pentru centre medicale, dispensare sau farmacii.

Sunt multe clădiri prea degradate, ce nu mai pot fi salvate și nu urmărim acest lucru, cum nu urmărim nici să avem ziduri ridicate, panglici tăiate și apoi uși încuiate.

Vă povestesc în câteva cuvinte experiența trăită în mijlocul oamenilor dintr-un sat, numit Deag, din județul Mureș. La 8 kilometri de orașul Iernut, pe un drum pietruit, am ajuns la școala din Deag. Oamenii locului ne-au spus – citez: „Erau peste 20 de elevi într-o singură clasă. Erau două ture pe zi, de dimineață și după-masă. Vuia curtea școlii. Nici nu poate crede un copil din sat, la ora actuală, că a existat așa ceva, cândva.”

Doar 15 copii au mai rămas în acest sat, însă pentru cei 15 copii accesul la educație înseamnă să parcurgă 16 kilometri pe zi, pe un drum pietruit, în nori de praf. Mediul rural ne arată trista realitate românească și ne demonstrează zilnic cum *nepăsarea autorităților publice, orgoliile și faptul că statul român a perseverat în impasibilitate zeci de ani au dus la incapacitatea de a face investiții prioritate1