Daniel Tudorache

„Cât este de pregătită capitala României pentru un cutremur major?”

Statistic vorbind, la un cutremur major, Bucureștiul, din păcate, cade. Cel puțin așa susțin specialiștii.

De la cutremurul din 1977 și până în prezent, în România și în special în București, în domeniul siguranței construcțiilor cu risc seismic s-au efectuat doar expertize, consolidări aproape deloc. Așa se întâmplă că în anii ʼ90 au fost expertizate în București aproximativ 1.600 de clădiri, care au fost încadrate în categorii de urgență U1, U2, sau U3, care evident că nu au fost și consolidate, iar acum trebuie reexpertizate, întrucât în anul 1996 s-a schimbat sistemul de clasificare.

Mai sunt câteva sute de clădiri încadrate în clasele RSI și RSII.

În total, la nivelul municipiului București sunt peste 2.200-2.500 de clădiri pentru care există „hârtii” din care rezultă cât de periculoase sunt. În plus, mai există câteva mii de clădiri în pericol, dar care nu au fost încă expertizate. La acestea s- ar mai adăuga, potrivit specialiștilor în domeniu, alte aproximativ 6.000 de clădiri care ar fi necesitat lucrări de intervenție de urgență – imobile avariate major la seismul din 4 martie 1977.

Concluzia rapoartelor oficiale este că în cazul unui cutremur de 6-7 grade magnitudine pe scara Richter în București vorbim despre o catastrofă.

În ultimii 30 de ani, în București au fost consolidate câteva zeci de clădiri, dintre care cele mai multe în mandatul 2016–2020.

Ritmul lent al efectuării lucrărilor de consolidare a fost rezultatul unui ansamblu de norme și împrejurări legislative și administrative care trebuie să ia sfârșit.

Nenorocirea care s-a produs acum câteva zile în Turcia trebuie să trezească autoritățile române, iar domeniul siguranței construcțiilor și al riscului seismic trebuie să iasă de urgență din sfera pur teoretică a administrației publice și să intre în sfera concretului.*