Victoria-Violeta Alexandru

Câteva precizări de context și după aceea câteva lucruri de bun-simț.

Proiectul este făcut de Vîlceanu și de Ministerul Finanțelor și pus în brațe unuia sau mai multor parlamentari, când în mod normal Ministerul Finanțelor, dacă avea curaj să-și asume că are niște probleme în sistem, de interpretare, de abordare diferită, de neclarități legislative, trebuia să iasă asumat și să spună: „Avem următoarea problemă: ne asumăm că următoarele structuri ANAF interpretează în fel și chip, o să luăm următoarele măsuri de sancționare și o să corectăm printr-o inițiativă legislativă, de exemplu, nu prin ordonanță de urgență, cadrul legal care permite o practică neunitară în domeniu.”

Așa l-a ascuns sub un proiect de lege care este despre amnistie.*

Eu aș vrea să le mulțumesc în primul rând transportatorilor* care și-au plătit corespunzător tot ce aveau de plătit pentru activitatea pe care o desfășoară. Să nu credeți că toți n-au plătit! Sunt oameni care au plătit, în această țară, interpretând așa cum era normal să interpreteze legea, iar cei care au avut neclarități sunt convinsă că s-au documentat și până la urmă au ajuns la cea mai corectă soluție.

Repet, eu le mulțumesc acestor oameni care și-au plătit ce era de plătit și care văd cum se întâmplă în Parlament, ca realitatea, ca abordarea să fie diferită, în funcție de cine are mai mare intrare sau nu.