Oana-Gianina Bulai

„Ce te faci când vei fi mare? – De la vise copilărești la realități complicate”

Generațiile mai „coapte” își amintesc foarte bine întrebarea care se repeta necontenit în copilăria lor: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Era o întrebare care, pe atunci, părea inofensivă, dar care putea deveni enervantă prin repetiție. Răspunsurile copiilor reflectau în mare parte ceea ce vedeau în jurul lor, fie în familia lor, fie în comunitatea în care trăiau. Sudor, aviator, doctor, profesor, șofer pe basculantă, toate aceste alegeri erau influențate de exemplele apropiate, de poveștile auzite sau de oamenii pe care îi admirau.

Pe măsură ce creșteau, dorințele copiilor se schimbau. Drumul de la visul copilăriei la realitatea maturității era adesea plin de provocări și compromisuri. Rareori ajungeau să urmeze carierele pe care și le imaginau când erau mici. Totuși aceste visuri timpurii aveau la bază ceva esențial: dorința de „a face” sau de „a fi” ceva semnificativ.

Astăzi, dacă ne uităm la copiii generațiilor actuale, întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” primește adesea răspunsuri diferite. Cu excepțiile care întotdeauna există, mulți copii nu mai vor să fie ceva anume, ci mai degrabă vor „să aibă”. „Să aibă bani, să se distreze, să se plimbe”, acestea par a fi idealurile la care mulți aspiră. Alegerea unei profesii nu mai este legată de vocație sau pasiune, ci mai degrabă de un scop material. Ceea ce nu ar fi neapărat rău, dacă pentru a obține acel „a avea” s-ar depune efort, pasiune și muncă autentică.

Din păcate, observăm că mulți copii, încă de la vârste fragede, caută scurtături pentru a obține averea, fără să înțeleagă că succesul real vine din muncă și perseverență. Nu putem generaliza, bineînțeles, dar nici nu putem să ne lăsăm înșelați de excepții pe care le scoatem la înaintare. Există întotdeauna o contradicție dificil de depășit între dorință, voință și putință. Atunci când aceste trei aspecte se aliniază armonios găsim oameni fericiți, oameni care și-au ales calea corectă în viață.

Un prim pas spre fericirea profesională și personală ar trebui să fie orientarea școlară și profesională, un domeniu în care se spune că se face mult. Într-adevăr, există oameni dedicați care se implică cu profesionalism în consilierea tinerilor. Dar, din păcate, nu întotdeauna acești oameni sunt ascultați. De multe ori, părinții visează să-și vadă copiii „domni cu bani”, evitând profesiile considerate „muncitorești”, deși acestea sunt din ce în ce mai căutate și bine plătite. Meseriașii, în multe cazuri, ajung să câștige mai bine decât unii „domni” și să fie mai respectați pentru munca lor calificată.

Se preferă însă profesii unde veniturile sunt nereglementate, unde banii sunt câștigați ușor, chiar dacă nu întotdeauna într-un mod transparent sau legal. Aceste alegeri reflectă o mentalitate distorsionată, în care succesul este măsurat exclusiv prin avere, și nu prin contribuția la societate sau prin realizările personale.