Diana Iovanovici-Șoșoacă

Cei din urmă vor fi cei dintâi. Mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Campania de dezinformare asupra vaccinării”.

## Stimați colegi senatori,

În ultimele luni am asistat la o campanie acerbă a oficialităților române pentru convingerea cetățenilor români pentru vaccinarea împotriva SARS-CoV-2, campanie desfășurată pe toate canalele media, internet, în instituții private sau de stat, magazine, inclusiv prin parcările supermarketurilor și hipermarketurilor, în care nu s-a menționat decât promisiunea revenirii la normalitate, în condițiile vaccinării, și beneficiile acesteia.

Orice persoană care a încercat să avertizeze cetățenii români că există și posibile efecte adverse, că vaccinurile sunt în stadiu experimental până la sfârșitul anului 2023, că au existat cazuri de deces, paralizii, tromboze, afecțiuni cardiace, sterilitate, avort etc. și că nu există încă un studiu care să menționeze eficacitatea și posibilitatea stopării contagiozității bolii prin vaccinare și nici că aceasta poate imuniza real, indiferent că era medic, avocat, jurnalist,

profesor, politician etc., a fost efectiv victima atacurilor susținătorilor vaccinării, fiind supusă marginalizării, hărțuirii, invectivelor și acuzațiilor de falsă informare și încercare de deturnare a unui act medical de la justa sa valoare.

Președinția României, prim-ministrul României, Guvernul României, miniștrii secretari de stat, parlamentari, politicieni, medici, avocați, profesori, artiști etc. care militează pentru această vaccinare au obligația respectării legislației naționale și internaționale, au responsabilitatea și răspunderea efectelor acestui act medical pe care-l promovează.

În primul rând, fiind un vaccin în fază experimentală, i se aplică dispozițiile Codului de la Nürnberg. Acest proces a definit un nou etalon în etica medicală în perioada postbelică. Printre alte cerințe, acest document stabilește cerința consimțământului voluntar informat al subiectului uman, care protejează dreptul individului de a-și controla propriul corp. De asemenea, acest cod recunoaște că riscul trebuie pus în balanță cu beneficiile anticipate, iar suferința inutilă trebuie evitată și susține că doctorii trebuie să evite acțiunile care-i rănesc pe pacienți. Principiul stabilit de acest cod pentru practica medicală s-a transformat într-un cod general de etică medicală.

În al doilea rând, în toate actele medicale se aplică prevederile Convenției de la Oviedo, în special regula generală menționată în art. 5: „O intervenție în domeniul sănătății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză. Acestei persoane trebuie mai întâi să i se furnizeze informația corespunzătoare referitoare la scopul și natura intervenției, precum și la consecințele și riscurile acesteia.”