Camelia Gavrilă

„Copilăria, un început de poveste. Emoții, sensuri și responsabilități sociale”

„Când nu mai ești copil, ai murit de mult.” (Constantin Brâncuși)

Copilăria este vârsta paradisiacă a începutului de poveste a vieții, este timpul când jocul, bucuria, emoțiile se împletesc treptat cu etape de cunoaștere și explorare a lumii din jur. În inocența lui, copilul întreabă, se miră, descoperă universul apropiat. De aceea, rolul și influența părinților, ale familiei sunt esențiale pentru a modela devenirea ființei, pentru a crea atmosfera de calm și bucurie, formând deprinderi, atitudini, oferind modele de comportament social, de comunicare cu ceilalți, aspect pe care școala, educația le vor completa și le vor multiplica.

Miracolul nașterii, puritatea absolută din ochii de copil, întoarcerea noastră, a celor maturi, la inocență, promovarea bunăstării copiilor, puterea de a avea dorințe și vise reprezintă tot atâtea repere pe care le explorăm în această sărbătoare. Ziua copilului trebuie să fie un moment de bucurie și sărbătoare, dar și un context în care problemele specifice acestei vârste trebuie conștientizate și înscrise în agenda publică, cu implicarea responsabilă a instituțiilor, după cum este vital dialogul permanent dintre Guvern, Parlament, cetățeni și societatea civilă, pentru a susține eficient dezvoltarea, îngrijirea, educația copiilor, pentru a încuraja familiile acestora.

Ziua de 1 iunie este, de fapt, Ziua internațională pentru protecția copiilor; în prezent este sărbătorită în mai multe țări ca Ziua copilului.

Anul acesta, Ziua copilului se sărbătorește într-un moment dificil și nefiresc. De aproape trei luni, jocurile copilăriei în aer liber sau în școli și grădinițe au fost înlocuite cu activități în spațiul casei; întâlnirile cu prietenii și ieșirile în parc, interacțiunile dintre copii, târgurile, spectacolele, concertele, concursurile, atelierele, expozițiile sau paradele de 1 Iunie s-au metamorfozat în alte ipostaze, cu jocuri virtuale, cărți, jucării, activități în spațiul restrâns al casei, dar cu avantajul de a avea mai mult părinții alături, ca prieteni de joacă și învățare.

Dincolo de emoție, de bucuria celebrării, de aspectele simbolice pe care le asociem cu nașterea unui copil, creșterea și educarea lui în ambianța familiei, a școlii, a comunității, trebuie să cunoaștem și imaginea reală a situației copiilor din România, nevoile acestora și necesitatea urgentării unor măsuri sociale, educaționale, prin asumarea responsabilităților și implicarea serioasă a guvernanților.