Silviu Nicu Macovei

„COVID-19 – pericolul lipsei de educație și gândire critică este mai mare decât boala în sine!”

Doresc să vă atrag atenția asupra unor pericole mai profunde și mai grave decât COVID-19, boala care a pus frână bruscă întregii planete! Mă voi referi la știrile false ( _fake news_ ), mai precis la acele dezinformări și minciuni grosolane propagate în spațiul public din ignoranță, necunoaștere sau chiar reaua-voință determinată de interese obscure sau strategice. De altfel, acestea din urmă ar trebui să fie în fruntea priorităților serviciilor de informații (atât interne, cât și externe) și să fie urmărite cu maximă atenție. Faptul că țara noastră este membru deplin al Uniunii Europene și membru important al NATO determină un mare interes din partea actorilor geopolitici asupra stabilității politice și sociale a României. De aceea, cu speranța unei activități concentrate a serviciilor secrete asupra dezinformărilor venite din partea adversarilor strategici ai țării noastre, mă voi concentra mai mult asupra știrilor false propagate mai mult din ignoranță.

Este foarte adevărat faptul că acest nou coronavirus este o provocare puternică pentru lumea medicală, atât prin virulența și ușurința cu care contaminează oamenii, cât și prin dificultatea tratamentului. Practic, SARS-CoV-2 (denumirea oficială a virusului) este o noutate și o necunoscută în același timp pentru medici și virusologi. Informațiile cu privire la proveniența virusului, tulpini, caracteristici, vulnerabilități, efecte și consecințe asupra sănătății, diverselor categorii demografice etc. sunt încă necentralizate, iar specialiștii încă nu au căzut de acord. Rigoarea științifică nu lucrează cu certitudini decât atunci când părerile și teoriile sunt verificate trecând testul timpului, al rigorii statistice și al reproductibilității rezultatelor. De aici, o mulțime de informații contradictorii, de incertitudini.

Având în vedere toate acestea, ar trebui ca noi toți să ne punem întrebări atunci când unii ne prezintă cu certitudine adevăruri „descoperite” de ei sau de alții. Siguranța cu care cineva încearcă să ne servească un „adevăr” suprem trebuie să ne trezească îndoiala și spiritul critic!

Din nefericire, lucrurile nu stau atât de simplu în realitatea cotidiană a poporului român (și nu numai!). Incertitudinea este una dintre spaimele cele mai mari ale omului și, de aceea, va căuta întotdeauna o explicație (oricât de improbabilă), pentru a echilibra psihic această stare de incertitudine. Aici se creează terenul fertil al „teoriilor conspirației”, care vor oferi certitudini explicative gata mestecate. Îmbrăcate în pseudoargumente (de tipul „un mare cercetător afirmă că...”),