Corneliu-Mugurel Cozmanciuc

„Cu gândul la durerea fraților noștri sârbi”

Recent au avut loc două tragedii cutremurătoare în Serbia. La distanță de numai 24 de ore între ele, cele două episoade, care au implicat atacuri armate, au provocat reacții dure din partea populației, confruntată cu furie și neputință.

Încă în stare de șoc după masacrul comis de un băiat de doar 13 ani care a deschis focul asupra colegilor săi și a ucis șapte fete, un băiat și paznicul unității de învățământ, Serbia a trebuit să îndure și un al doilea atac. La doar o zi distanță, un bărbat de aproximativ 20 de ani a tras la întâmplare în două sate din centrul Serbiei, lăsând în urmă opt victime. Suspectul este fiul unui ofițer de armată.

În Serbia există multe arme care au rămas în urma războaielor de la sfârșitul anilor ’90 și au avut loc atacuri de-a lungul timpului care au implicat deschiderea focului în locuri publice, însă niciunul care să aibă loc într-o școală până acum. Oamenii sunt înmărmuriți de durere și șoc și cer explicații și măsuri* pentru a se asigura că nu vor mai fi expuși din nou la asemenea evenimente.

Serbia este țara europeană cu cele mai multe arme deținute legal, dar și ilegal de către cetățeni și care întâmpină frecvent episoade de violență, cum este cea domestică, un fenomen devenit normalitate în viața de zi cu zi a sârbilor. O țară care încearcă să se situeze pe un parcurs democratic, în care principiile statului de drept ar trebui respectate, Serbia este țară candidată la UE din primăvara anului 2012. Doi ani mai târziu au început negocierile de aderare, iar până în prezent au fost deschise 22 din cele 35 de capitole de negociere.

În iarnă a avut loc cea de-a șasea reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere, care a examinat stadiul relațiilor dintre UE și Serbia și unde s-au abordat diverse subiecte corelate cu procesul de stabilizare și de asociere, respectiv stadiul pandemiei de COVID-19, criteriile politice și economice de aderare, acquis-ul comunitar și asistența pentru preaderare.