Ioan Vulpescu

„Cultura nimănui”

La mai bine de un an de la debutul pandemiei, guvernanții noștri par a fi devenit atât de stăpâni pe gestionarea crizei sanitare aflate în plină desfășurare, încât și-au permis angajarea într-o luptă politică ce antrenează atât forțele, cât și toată atenția lor. Deși suntem departe de a fi depășit dificultățile și provocările unei crize sanitare de asemenea proporții, ne aflăm astăzi, fără voia noastră, în fața unei noi crize.* Criza provocată de competiția, absolut ridicolă și fără sens, din PNL* s-a generalizat și a degenerat într-o veritabilă criză a guvernării, care pune în lumină șubrezenia construcției politice PNL–USR–UDMR. Și astfel un lucru de nimic, până la urmă, aruncă în criză o întreagă națiune, care nu de așa ceva avea nevoie, costurile economice și sociale ale pandemiei fiind deja prea mari, o instabilitate politică repetată, care dublează haosul administrativ și instituțional, provocat de consecințele proastei gestionări a crizei sanitare.

Gestionarea pandemiei a devenit, de la o vreme, o preocupare auxiliară, iar problemele cu care se confruntă

diferitele sectoare ale societății, din cauza restricțiilor și a măsurilor sanitare, au rămas, din păcate, la coada clasamentului de priorități ale acestei guvernări. Uneori, de la masa coaliției în destrămare, pare că nici nu a fost vreodată pandemie. Sectorul cultural, pentru a da doar un singur exemplu, se găsește și astăzi în același impas major în care se găsea și în primele luni ale pandemiei. Tratată de la bun început ca un element neesențial, cultura se află și astăzi în aceeași stare de comă indusă în care a fost adusă de indiferența activă a guvernării liberale.