Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·2 octombrie 2024
Informare · respins
Lilian Scripnic
Analiza discursului
- Populism
- 2 · marcant
- Anti-pluralism
- 1 · moderat
- DQI
- nivel 1 · justificare inferioară interes de grup · poziţional
- Voce
- voce proprie
Discurs
„Cum suntem forțați să participăm la operațiuni militare care ne pot duce în război”
Evoluțiile recente ale războiului de agresiune dus de către Federația Rusă împotriva Ucrainei nu pot evidenția sub nicio formă necesitatea ca România să se implice într-un conflict al unei țări care nu este membră NATO și nici membră UE, chiar dacă face demersuri de preaderare. Orice coaliție pentru capabilitățile maritime, dezvoltată sub egida Grupului de control pentru Ucraina (UDCG), cu Norvegia și Marea Britanie drept națiuni coordonatoare, nu justifică solicitarea dumneavoastră din niciun punct de vedere.
În urma cărei analize – vă întreb, domnule Președinte al României, Klaus Werner Iohannis – a rezultat necesitatea ca România să fie țara care să contribuie timp de doi ani la această coaliție și să fim atrași într-un angajament prin care să găzduim în România facilități de instruire în domeniul maritim și să instruim militari ai infanteriei maritime ucrainene? Atât instruirea militarilor ucraineni, cât și tranzitarea teritoriului românesc a trupelor și tehnicii militare ne transformă într-o țintă sigură pentru Federația Rusă.*
De ce România își asumă un angajament pe care are dreptul să-l înceteze în orice moment în interiorul termenului de 2 ani? Chiar este nevoie ca, în poziția geostrategică dificilă pe care o avem, cu un război la granița de nord, să devenim „lider regional în procesul de instruire în domeniul operațiunilor maritime”? Avem nevoie să fim considerați țară în conflict cu Federația Rusă, în condițiile în care deja implicarea noastră pe toate planurile pentru ajutarea țării vecine, dar mai ales a refugiaților ucraineni, a întrecut orice imaginație din punct de vedere financiar?!
Pe parcursul ultimilor ani am participat activ la ajutorarea atât pe plan militar, cât și pe plan umanitar a Ucrainei, dar până unde vom merge în acest sens? Chiar nu știm că există o limită? Așa s-a ajuns într-o situație de o absurdă nocivitate asupra propriilor antreprenori, începând cu agricultorii și fermierii și ducând până la afaceri românești care sunt distruse, în alte domenii de activitate, de dragul solidarității față de situația grea în care se află ucrainenii?